A trecut, un an…

A trecut, – un an din viaţă
Plecând în cele patru zări
Ca roua cea de dimineaţă,
Şi-altul nou, ne stă în faţă
Cu multele, sale-ncercări.

Nu ştim cu ce vine ceasul
Şi nici ziua cea de mâine,
Ce din zori grăbeşte pasul
Celui ce-are-n grijă vasul,
Prin alergarea după pâine.

Ne frământăm şi chinuim
A fi activi ziua şi noaptea,
Şi astfel nu ne mai oprim
Uitând să ne mai odihnim,
De nu ar fi, ziua a şaptea.

Fiind prea mult aglomeraţi
De ale veacului probleme,
Noi devenim prea stresaţi,
Nu mai putem fi relaxaţi…
Cu viaţa dusă, la extreme.

Şi-astfel facem din nimicuri
Atâtea zgomote şi zumzet,
Prin vorbe zise-n şiretlicuri
Ca şi-apa de ploaie-n picuri,
Când cade, cu mare vuiet.

Este nevoie de Duh Sfânt,
Ca să ne ţină mai aproape
De adevăr, şi prin Cuvânt
Rămaşi în Noul Legământ,
De multe griji să ne scape.

Autor: Flavius Laurian Duverna

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *