An nou

Răsar dimineţi rând pe rând,
Tic-tacul îşi bate cadenţa,
Sub raze de lună, oftând,
Stau suflete zeci, suspinând,
Cerşind parcă zării, clemenţa.

Tăcerea se sparge-n ecou
Şi unda-i o face mai mare,
Priviri îşi vorbesc în argou…
“Şi iarăşi păşim în An nou!
Şi iarăşi Luceafăr răsare!”

Se tânguie cerul în gri,
Pământul îşi tremură clipa,
Căci Doamne, curând vei veni,
Acasă să-i duci pe-ai Tăi fii,
Întinde-Ţi Duh Sfânt,Tu aripa!

Uşor, prea uşor am luat,
Viaţa şi anii pe glie,
Uitând că eşti Sfânt, Minunat,
Domn al păcii şi Sfetnic, lăsat,
Luceafăr în ceas de chindie.

Cu pletele-albite de ger,
Mă aştern ca o nea pe pământ,
Zgribulit, îndurare Îţi cer:
Pune-n mine credinţă de fier
Şi pecetea Duhului Sfânt!

Umblarea să-mi fie mereu,
Scăldată-n Lumina divină,
Să nu uit ce eşti Tu, ce sunt eu,
Să nu uit că Tu eşti Dumnezeu,
Tu veşnic, eu bulgăr de tină.

Acum când e prag de nou an,
Să-mi dai un duh nou şi statornic,
Din nimic, fă-mă Tu un mărgean,
Împlineşte Părinte-al Tău plan!
Tic-tac, cadenţează un ornic…

Autor: Luci Boltasu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *