Anonimul (Avortul)*

Sunt un anonim ca tine,
Numai că eu nu vorbesc !…
Vreau un pic să mă-nvârtesc,
Să m-așez să picotesc,
Să dorm bine!

Am așa, o presimțire,
Cineva că-mi face rău…
Simt în fața mea un hău
Că m-aruncă într-un tău,
În pieire!

Nimeni nu mă vrea pe lume,
Nu știu de ce simt așa…
Că nici mama nu mă vrea,
Parcă văd o piază rea
N-am nici nume!

Sunt legat, sunt fedeleș,
Nu știu dacă m-am sucit
Poate numai m-am gândit!
Că și ploaia s-a oprit,
Sunt un leș!

Cineva mă deranjează,
Vai! mă caută de-afară!
Am simțit ceva de-aseară
Am întrezărit o fiară
Ca o piază

Scurt mă trage de-o ureche,
Vai! Nu pot să țip deloc
Simt în inimă un foc,
O arsură la mijloc,
N-am pereche!

Ceva rece mă atinge
Ca o lamă de cuțit…
M-a lovit, m-a amețit
Mă doare necontenit,
Simt că-i sânge!

M-am născut!!! O ! asta este!
Vai! Ce monștru mă-nconjoară
N-am știut că mama-i fiară,
N-o lăsați, că mă omoară,
Mă smâcește!

Ce ciudat! Credeam că-i bine…
Mă sugrumă mama mea!
Nu credeam să fie-așa
Ca o viperă de rea,
Și ma ține!

Mă zbat între clești în sânge!
Oare ce rău am făcut?
Am greșit că m-am născut?
Și că-n pântec am tăcut?
Nu mă frânge!

Simt zvâcnire în timpane,
Încet mi se scurge viața!
Mi se-nvinețește fața
Și de gât mă strânge ața
Plin de rane!

Degeaba mă zbat să scap,
Sunt pierdut! Cuțitul rece
Chiar prin beregată-mi trece
Sângele dă să mă-nece,
Nu mai scap!

Aș fi vrut lumea să știe
Doar atât: că mama mea…
……………………….
…Și s-a stins fătul subit
Dintr-o dată-a amuțit
Pe vecie!

STAȚI !…Că nu s-a terminat!
Cineva de sus din Stat
Chiar de-i seară pe-nnoptat
A văzut acest păcat
De neiertat!

Ochii Lui sunt foc și pară
Pe-ntuneric  toate vede!
Răul răului succede,
Nimănui  nu i se șede,
Grea povară!

Hotărârea a fost luată:
La acest păcat de moarte
Prin gândirile deșarte
La moarte, răsplata-i moarte
De îndată!

Vine Dumnezeu la oameni!
Ține-n mână un cântar
Pentru mulți nu va fi har
Și-au dus viața în zadar,
Iei ce sameni!

Vai! Ce judecată aspră
Vor primi femei ca ea!
Și pedeapsa-i foarte grea,
Fiindcă fapta-i foarte rea,
Monstruoasă !

Orice mamă și copil,
Dumnezeu , Judecătorul,
Cheamă-n față tot poporul
Căci El e făuritorul
Nu-i ostil!

– “Judecați voi!” – zice Domnul
“Ce ați face-n locul Meu?
Dacă-ați fi voi Dumnezeu
Și-ați vedea astfel de rău?
Cum e omul!

Copilașul n-are vină
Că a fost legat, inert
Însă ea, ca un expert,
Cum credeți că pot să iert
Greaua crimă?

Nici n-aș fi crezut vreodată
Că făptura minunată
Care-a fost sfințită-odată
Săvârșește necurată
Așa faptă!

Acum orișicine-aude
Să stea și să socotească
Fără să se îndoiască,
Că o faptă-așa grotescă
Te pătrunde!

Să nu crezi că nu te vede
Ochiul sfânt de Dumnezeu!…
Cântarul e-n dreptul tău,
Deci ferește-te de rău!
Nu te pierde!

Lasă sângele în vine
Pruncului ce l-ai primit
Ca să nu fii pedepsit,
Domnul astăzi ți-a vorbit!
Domnul vine!

Autor: George Petre

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *