Anul vechi şi noul an

Se duce-n zbor, vechi-anul care trece,
iar noul an-şi-arată zâmbetul  cu drag;
Eu, l-am simţit prieten, timpul care pleacă,
căci m-ai ţinut  Isus, în al neprihănirii prag.
O pagină închisă-i, anul care vine
emoţii, poate avem… ce-o să ne- aducă?
Dar  eu, Te rog, ca Duhul Tau să ne conducă
peste al noului prag, an.
Ne înnoieste în credincioşie în timpul nou ce va veni,
ne plouă cu belşug din ceruri şi sfinte bucurii.
Ajută-ne să Te slujim Stăpâne, să fim ca pomii roditori,
ne ţine strâns în mâna-Ţi Doamne ,
şi -n cer senin, şi-n  cer cu nor.
Să nu ne despărţim de Tine,
‘ntăreşte-ne  spre slava Ta,
să Te urmăm cântând pe Cale,
fiind întăriţi de  bunătatea Ta.
Să fim ca Neemia, veghind pe zid, urcaţi,
în sfânta Ta iubire, de Duhu-Ţi, luminaţi.
… Să-i chemi pe toţi ce-au mai rămas,
în valea umbrei, seacă.
Să faci minuni, Isus Te rog,  şi- n anul care vine,
ca  şi altădată…
Ajuta-mă, ca-n timpul  care vine,
să scrii cu litere  cereşti –
E-al Meu ! –
şi-n dreptul meu, Stăpâne,
iar eu, să-Ţi mulţumesc .

Autor: Sanda Tulics

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *