BINECUVANTAREA COPIILOR

Binecuvântează-i, Doamne
pe aceşti copii micuţi,
În credinţă cu răbdare
pentru Tine-a fi crescuţi.
Nu-i lăsa, iubite Tată,
să se zbată în necaz,
Iar de-or fi să curgă lacrimi,
Tu le şterge pe obraz.
La părinţi dă-nţelepciune,
ca să-i crească pentru Tine,
Iar ispita să nu-i frângă
când de-atâtea ori revine.
Să le-mparţi tot necesarul,
pentru-a creşte sănătoşi
Şi aşa pe calea vieţii,
ei să-Ţi fie credincioşi.

Peste scumpii lor părinţi
dă-le har de-nvăţătură,
Alfabetul vieţii sfinte
să-l sustragă din Scriptură.
Ea să fie pentru ei,
Cartea lor de căpătâi
Pân-or fi să-mbobocească
pentru dragostea dintâi.
Ei sunt mici, Doamne Isuse,
inocenţi acum plăpânzi,
Dar noi vrem ca Tu să-i creşti,
pentru cer având izbânzi.
Şi de nu-i vei creşte (poate),
în cultură şi ştiinţă,
Tu le dă vigoare multă,
ca să crească în credinţă

Făr-a pune-n ei putere
sănătate ca să crească,
N-or putea nicicum să urce
către Patria cerească.
Îi lăsăm pe braţul Tău,
fiind demn şi e şi tare
Binecuvântează-i, Doamne,
după buna Ta-ndurare.
Tot ce ţii în mâna Ta,
nimeni nu-i în stare-a smulge
Iar de-acolo tot ce-i rău,
dă-le forţe-a le respinge.
Până vei veni, Isuse
ţine-i Tu în adunare,
Să-mpânzească-n jurul lor,
har şi bună-nmiresmare.

Autor: Gheorghe Barbu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *