Binecuvantarea sfanta

Frumoase  clipe stau să cadă, pe-al tau dar ce l-ai  primit,
Cand porti cu drag, sfios, pe braţe, copilul gingaş şi iubit.
Şi aproape sunt de pază, mulţimi de  aripi nevăzute
A îngerilor ce pe margini privesc lucrarile incepute.

De jos, din locul de şedere, doi ochii parcă te urmăreau,
Nu se poate să nu vezi, mici raze care te  fixau.
Important era privirea, să se opreasca negresit,
Tu eşti a vieţii plăsmuire  ce-n dragoste  te-ai intarit.

Şi-n faţă astăzi e deschisă o veche poartă din trecut,
A rugăciunii spusă-n lacrimi, ce prin credinţă ai născut.
Copilaşul îţi surîde, dulce-i murmurul uşor,
Ai văzut cum se întinde spre tine braţu-ncetişor?

E o minune să te prindă mana lui, un chip blajin,
Acesta-I darul dat la oameni prin fragede făpturi ce vin.
Şi într-o clipă  cei de faţă si-au privit fiul iubit,
În timp de linişte deplină  .cand la altar ei au păşit.

Prins  în gandul ce-l conduce, părea că totul e un vis,
Şi ridicînd privirea-i caldă, spre Isus dorul  lor si-au zis :
-Dă-i  Doamne binecuvîntarea  cum Tu doreşti prin viul grai,
La plăpanda fiinţă  care o aducem, Tu sa-i dai.

Să n-aibă  parte de osandă, de greu în clipa-nsingurată,
Spre toţi să semene iubire dragostea adevărată.
Tu ce le cunoaşti pe toate, cate va-ntalni in viaţă,
Să treacă fără nori pe cale  şi în iubirea Ta o-nvaţă.

Braţe calde să se-adune în jurul celui nou în frunte,
Ce părinţii îl aduc cu toate dorurile multe.

Dă-i Doamne a Ta sănătate şi cate zile are bune,
De nimic să nu se plangă si-n Cartea Ta să le adune.
Caută-i de acum o cale, cu griji puţine, totodată,
Să îi fie azi în Tine viaţa binecuvantată.

Călăuzeşte-i paşii săi în Voia Ta şi pe cărare,
Să nu ştie ce-i durerea şi să rămană-n ascultare.
Apoi cand vine toamna rece şi nu mai înfloresc bobocii,
Stim că fiinţa ce-i adusă, cu Tine e pe calea vietii.

AMIN

Autor: Rad Maria

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *