Calea spre cer

Căutând fericirea,
Am rătăcit calea spre cer,
Eram disperaţi
Tot căutând in zadar,
Nezărind nici un far,
Să ne-atragă privirea.

Întrebând în stânga şi-n dreapta,
Dacă ştie cineva,totuşi,vre-un drum,
Ne spuneau cu toţii,la fel,
Că e drumul cel bun !

Ne rătăceam tot mai mult,
Negăsind scurtătura,
Pentrucă-vai!-la plecare,
Nu luasem Scriptura!

Eram exasperaţi,
Tot căutând fără rost,
Iar calea era tot mai departe,
Venind peste noi
Miez de noapte!

Tocmai atunci,
L-am zărit pe Isus,
Care cu blândeţe ne-a spus:
– Oameni buni ,
Eu sunt Calea spre cer,
Veniţi după Mine !,
Căci drumul acesta
Îl ştiu cel mai bine.

Eram totuşi speriaţi,
Căci calea spre cer
Semăna cu o Cruce,
Dar Isus ne-a spus din nou:
– E singurul drum,
Sunt Primul ce L-am străbătut,
Călcaţi în urmele paşilor Mei,
Altă Cale nu este!

E drumul cel scurt,
Dar drumul e greu,
Vă voi fi Călăuză chiar Eu!
V-aşteaptă o cruce
Dar crucea-i uşoară,
Căci Crucea cea grea,
Am purtat-o doar Eu,
Iar semnele ei,
Le voi purta-n veşnicie mereu!

Drumul era foarte greu,
Dar ce mai conta!
Găsisem în sfârşit calea spre cer,
Isus ne conducea
Strecurându-ne printre stânci,
Coboram printre văi foarte adânci,
Ajunsesem chiar
În Valea umbrei morţii,
Obstacole apăreau la tot pasul,
Dar nimic nu ne mai putea opri,
Căci noi treceam peste ele,
Imaginându-ne că suntem nişte îngeri,
Zburând printre stele!

Autor: Cornel Jigau

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *