Cămila și bogatul*

Când vorbea Învățătorul
Între preoți și iudei,
Rămânea uimit poporul,
Chiar și ucenicii săi…

Într-o zi,le-a spus o pildă
Ce-a rămas scrisă în filă
Și vorbind cu ei le spuse
De-un bogat și o cămilă:

Greu va fi  le spune Domnul
Să intre-un bogat în rai
Dacă n-are fapte bune
Ci doar vorbe spuse-n grai!

O cămilă de vapoare
Intră mai ușor în ac,
Ca bogații lumii care
Doar vorbesc,nimic nu fac!

Mai ușor intr-o cămilă
Prin a acului urechi
Decît omul fără miilă
Plin de ura firii vechi!

Rămăseră mirați frații
Și ascultătorii Săi,
Fariseii,magistrații
Chiar și-nvățătorii răi…

Pilda a rămas în vreme
Ne-nțeleasă peste veac,
N-ale vremurilor semne
Cu cămila prinsă-n ac!

Domnu-atunci a vrut să spună
Că nu-i rău să fii bogat
Dar hapsîn și plin de ură
Este rău și e păcat!…

De-am avea în lumea mare
Bogăție și hazard
Toate au gusturi amare
Toate trec și toate ard!

Fiindcă-n ceruri bogăția
Nimenea n-o poate lua,
Ci-n credință bucuria
Milostenii de-am avea!

Domnul asta ne învață
În pilda ce-am auzit
Ce se potrivește-ntocmai
Și la omul pocăit!

Deci de-acuma înainte
S-aplicăm ce-am învățat
Dacă cineva dorește
Sus în cer a fi bogat!

Amin.

Autor: George Petre

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *