A trecut, un an…

A trecut, – un an din viaţă Plecând în cele patru zări Ca roua cea de dimineaţă, Şi-altul nou, ne stă în faţă Cu multele, sale-ncercări. Nu ştim cu ce vine ceasul Şi nici ziua cea de mâine, Ce din zori grăbeşte pasul Celui ce-are-n grijă vasul, Prin alergarea după pâine. Ne frământăm şi chinuim A fi activi ziua şi noaptea, Şi astfel nu ne mai oprim Uitând să ne mai odihnim, De nu ar fi, ziua a şaptea. Fiind prea mult aglomeraţi De ale veacului probleme, Noi devenim prea stresaţi, Nu mai putem fi relaxaţi… Cu viaţa dusă, la extreme. Şi-astfel facem din nimicuri Atâtea zgomote şi zumzet, Prin vorbe zise-n şiretlicuri Ca şi-apa de ploaie-n picuri, Când cade, cu mare vuiet. Este nevoie de Duh Sfânt, Ca să ne ţină mai aproape De adevăr, şi prin Cuvânt Rămaşi în Noul Legământ, De multe griji să ne scape. Autor: Flavius Laurian Duverna

Citeste mai mult

Meditaţie (de anul nou)

Clipe risipite-n vânt, rând pe rând, Nu le-om mai vedea nici când, pe pamânt. Nu-s doar clipe, sunt chiar ani călători, Şi se duc aşa cum vin, parcă-n zbor. S-a mai dus un an întreg fără rost, Şi-am rămas tot omul vechi, cum am fost. Vor mai trece ani şi ani, în zadar, Ne-lasând în urma lor om cu har? Iar în anul ce-a veni în curând, Vom mai risipi din nou, clipe-n vânt?! Autor: Zah

Citeste mai mult

An Nou

Întâmpinăm un An Nou cu bucurie, Cu speranţe, noi hotărâri şi noi planuri. Privim anul ce s-a dus cu melancolie, Lăsând în urmă al timpurilor valuri. S-a mai dus un an din viaţa noastră, Iar cel ce-ncepe poate fi chiar ultimul. Sau prima zi, sau doar pe la fereastră, Să treacă iute în ceasul morţii tiptil. Ce va fi în anul… ce spre noi vine, Nu ştim şi nici nu putem s-anticipăm. Dar poate e anul, când Isus revine, Clipa ce o dorim şi mult aşteptăm. Privind azurul, să ne-aducem aminte, De semnele ce revenirea Lui vestesc. În ceas de taină-n fierbinte rugăminte, Să înălțam rugăciuni spre Tatăl ceresc. Să ne sfințim fiinţa şi mintea şi cugetul, Neprihănirea să fie al nostru veşmânt. În adevăr şi lumină să ne fie umbletul, Cât mai avem de trăit pe-acest pământ. Să ne fie plină de dragoste, inima toată, Să săturăm flămândul cu a noastre bucate. Să-ntindem paharul cu apă la gura-însetată, Să umblăm smeriți în adevăr şi dreptate. Celui sărac, cu hainele zdrențuite, Haina de pe noi să i-o dăm smeriți. Să strângem daruri neprețuite… Pentru veşnicie podoabe de sfinţi. La Cuvântul Domnului luând aminte, Să preţuim orice clipă din Noul An. În ascultare… de Cerescul Părinte, Nu vom rătăci, vom ajunge la liman. Cu iubire să ridicăm… pe cel ce-i căzut, Cu blândeţe să-i amintim Cuvântul Sfânt. În purtarea noastră Isus să fie văzut, Fiecare pas spre eternitate urmând. Lăsându-ne călăuziți de Duhul Sfânt, Iubirea în noi, din flori nemuritoare… Va răspândi pe-ntinderi de pământ, Un bun miros spre a cerului hotare….

Citeste mai mult

Examinare de An Nou

A trecut iarăşi un an, şi-n hrisovul de-aur s-a înscris Un nou capitol din viaţă, ce sus în cer a fost închis, Dar s-a-nceput o nouă filă, în care zilnic se vor scrie În anul nou ce-a luat startul rapoartele ca mărturie. Cu ele ne vom întâlni când va-ncepe-n cer judecata Când cărţile vor fi deschise, ca fiecare să-şi iaPLATA, După-nsemnările adnotate, de îngerii sfinţi raportori Ce pentru ficare-n parte au fost puternici veghetori. Ei au vegheat asupra noastră, şi-au încercat zi de zi Să ne conducă paşii vieţii, spre-a nu ne mai împotrivi Voinţei Tatălui Ceresc, de-a respecta al Său Cuvânt, Lăsat normă a vieţii, pentru-orice om de pe pământ. Ei stăruiesc pe lângă noi, să fim statornici în credinţă Şi tabară în jurul nostru, gata în clipele de neputinţă, Să ne salvaze din primejdii, ce înca noi nici nu le ştim Dacă din inimă pe Dumnezeu, vom căuta să Îl iubim. E bine, să ne punem idealuri, acum la început de an! Să luptăm lupta cea bună nu lovind cu pumnu-n van, Căci ştim că la sfârşit de drum, e pregătită o cunună Pentru acel ce-n randuială, îşi duce paşii prin furtună. Ne-aşteaptă-n fiecare zi, cea mai atentă examinare A vieţii noastre ce-o trăim, fiind supusă la- ncercare, De-a fi, sau de-a nu fi, atât de consecvenţi dreptăţii, Care ades se poticneşte, în piaţa de obşte-a cetăţii. Va trebui de multe ori, a sta chiar singuri la spărtură Când mulţi din cei de lângă noi, fug razna pe arătură, Gândind, că prea-ntinsul ogor, al Evangheliei permite Pe orişicine care-l scurmă, de-al suporta şi al admite. Mai mult ca nici-o dată astăzi, avem nevoie de unire, În pregătirea ce se cere, să fim un gând şi o simţire! Să ne examinăm grădina inimii şi cu zel să îi smulgem Buruienile ce-o năpădesc ca ţinta toţi să o ajungem! E timpul scurt ca să îl pierdem, prin subiecte inutile Când vremea acestei pregătiri ne cere alte ustensile, Ca să zidim la templul vieţii, în dragoste şi-n răbdare Un caracter după Modelul ce S-a dat pentru salvare. Să ne sculăm,… să luminăm, şi flacăra sfântă-a iubirii Să strălucească-n depărtări, de unde razele- nfrăţirii, Să strângă rândurile toate, spre-acelaşi scop înaripat, Ajungerea în unitate pe tot pământu-n lung şi-n lat!…

Citeste mai mult

Un an laodicean

Stai lângă drum cu fruntea udă, din nou la capăt de ocol, Că după înc-un an de trudă, eşti tot sărac… şi orb … şi gol…. Cine-i de vină? N-ai ce spune; de fapt nici nu te-ai prea luptat, Ce viaţă ai de rugăciune? Trei vorbe spuse lângă pat? Iar studiu biblic? Nu ai vreme, căci timpul esteBANI şiBANI; Şi necredinţa se tot teme ce va mânca peste cinci ani. Atât de multă ameninţare, atât de mari solii de har, Nu ţi-au străpuns urechea tare, nu te-au adus lângă altar. S-a pregătit cu mâini promise tot cerul ca să te ajute, Şi-n calea ta au fost trimise atâtea suflete pierdute. Dar câtor orbi le-ai dat lumină? Pe câţi bolnavi i-ai vizitat? Câţi bani, cerneală sau benzină s-au scurs pentru apostolat? N-ai vreme? Teme-te s-o spui. Ca nu cumva să ţi-o ia toată, La pofte ochiul ai să-l pui? Să faci ce face lumea toată. Nu te căiesc e treaba ta cu ce sămânţă semeni clipa, Dar când speranţa va zbura mâhnit îi vei privi aripa. De-atâţia ani urmându-ţi planul, te afli printre biruinţi, Nici prin minune ca la anul să semeni viaţă din arginţi. O, de mai poţi să iei aminte, primeşte-mi singura povaţă. Ia ţinta lui Hristos în minte, căci timpul nu e bani, e viaţă! Autor: Anonim

Citeste mai mult

La cumpana anilor

Cu tristete privesc inainte Si-n suflete bate ecoul ramas, Spre Tine  indrept azi Parinte La cumpana anilor al meu glas. Si cu bagaje, de vorbe sau fapte Aici poposim cu tot ce am lucrat, La cumpana anilor Doamne In fata Ta ne-am inchinat. Avut-am si zile senine Avut-am si nopti de dureri, Si tot ce lucrat-am prin lume Noi le purtam in multe poveri. Avut-am chiar parte de lupte Si valuri sa  clatine tare, Acuma cu toate-au trecut Si inca un an merge-n zare. Un fir  ce ne leaga de ceruri, Din mila e astazi  lasat, La cumpana anilor Doamne, Tu ne intrebi -ce am lucrat?. Privesc cu tristete si jale Spre ziua mareata de apoi, Atunci se va face bilantul De cate luat-am cu noi. Adus-am spre Tine mormane De lucruri  straine ce avem, Nu mai putem sa ascundem Din toate ce noi le purtam. Cu toti inspre ceruri la poarta De mila si har azi privim, Tu sti ca e clipa in care Dragostea Ta o dorim. Am vrut sa ne strangem din ploi, Din vremuri far soare si vant, Sa fie credinta mai tare Si sa ajungem in cerul cel sfant. Aproape scapat-am de grijuri, Cu toti am iesit la liman Dar vedem ca din iubire, NU am schimbat cum eram….

Citeste mai mult

Botezul lui Ioan

Păşea încet ,domol, apoi se oprea în loc, Cu doruri cuprinzînd al inimii lui foc. Era pe temelia atîtor năzuinţe Si işi vedea lucrarea în sfinte biruinţe. Avea Ioan Profetul o slujbă-n faţa lui Dar nu era momentul din partea Domnului. Apoi Profetul în pustie învăţa  asprimea jertfei, Necesitatea umilinţei şi curaj în faţa luptei. Era prietenul naturii şi-l însoţea arida toamnă În vremea pribegiei lui pană cand  Stăpînul îl cheamă. Studia o carte sfantă nelăsand al vieţii gand El va trebui să fie un proroc al celui sfant. Împăratul din etern îi dădu legi şi porunci, Un împlinitor cu fapta trebuia să fie-atunci. El profetul lui Isus?  pribegea privind pustia Aştepta  mancand lăcuste, sa inceapa profetia. —Oare voi fi vrednic fiu ? să dezleg ce a fost legat, Să  se steargă mari păcate şi să chem ce nu-i chemat. Oare Doamne juruinţa  Ta în faţa mamei mele Nu e pusă la incercare de a mea viaţă în toate cele.? Şi căuta  să stingă  dorul cel aprins de multă vreme. Prin părinţi cu atîta sarg la venirea  lui pe lume. Nu vedea-n el nici un merit dar făcea cu sarguinţă Să stea cît mai de aproape de a Tatalui dorinţă. Şi nici greul sau povara nu putea să il oprească De la ţiinta vieţii sale pînă-n slava cea cerească. Nu-l opri nimic de jos ca să spună atunci la oameni, De iertarea de păcate sau de rodul care-l sameni. Prin Ioan  deschis-a Domnul mai tarziu al vieţii rai Netezind cărarea celui sfant desăvarşit în trai. Ioan păşea cu încordare la porunca celui mare. Hotărît sa  fie ascultator cum dorea Cel sfant inplinitor. –Du-te  Ioane de vesteşte şi le spune la popoare, De iertarea prin credinţă şi a salvarii viitoare. Du-te  Ioane de vesteşte lumea de s-a pocăi, Voi ierta orice păcat şi la dreapta Mea vor fi. Spune-le că iată norii care se ridică-n grabă Le vestesc că izbăvirea va veni  din a  Mea slavă. Aşa începu lucrarea de botez Ioan la ape, Îndemnand  pe cei ce cred ca să vină şi să scape….

Citeste mai mult

Suntem la un sfârşit de an

Suntem la un sfârşit de an mai rămân doar câteva minute Azi foaia zilelor se rupe… şi vom păşi în mileniul trei… Dar la întrebarea principală, viaţa cum ne-a fost trăită Suntem datori să-i dăm răspuns concret lui Dumnezeu. Noi toţi deschidem azi o pagină de titlu albă în viaţă Şi va rămâne în veci tot ce am scris ca într-un album Deaceia te rugăm pe Tine, Doamne ajută-ne şi ne învaţă Ca în noul an să aducem multă roadă şi să fim mai buni. Se duce ca o umbră încă un an fără să se mai întoarcă Cum iarba se usucă în câmp, cum dispare-n soare ceaţa Dar înţelept este acela care ştie timpul să-şi petreacă Şi doar pentru Dumnezeu trăieşte, dăruindu-i Lui viaţa. E un sfârşit de an, simţim cum inima în piept se zbate Ce ne aşteaptă înVIITOR… noi nu putem nimic să ştim Doamne, numai Tu eşti turnul tare de scăpare în toate Orice s-ar întâmpla… vrem credincioşi buni ca să-ţi fim. Revarsă-Ţi Doamne din harul Tău şi în anul nou ce vine Azi te rugăm cu lacrimi… poporul Tău cu dor te aşteaptă Îţi mulţumim de anii ce au trecut căci ne-ai făcut mult bine Te-ai îngrijit mereu de noi şi ne-ai binecuvântat în toate. Suntem la un sfârşit de veac… la răscrucea anilor bătrâni Gata să păşim încă un prag necunoscut… în mileniul trei Păzeşte-ne Isuse în drum căci pe pământ suntem străini Cu Tine doar e bine… chiar dacă anii sunt uşori sau grei. Se scurge viaţa ca apa din izvor şi nu se mai întoarce În lume tot e trecător… veşnic este doar al Tău Cuvânt Iar ce facem pentru Tine rămâne în veci şi nu va trece Comori nemuritoare-n cer să strângem aici de pe pământ. Isus, învaţă-ne să preţuim să nu ne risipim în vânt viaţa Bine zilele să numărăm… să avem o inimă mai înţeleaptă Căci va trebui să-ţi dăm răspuns la tot ce scrie azi peniţa Iar timpul dacă e pierdut… nu se mai întoarce niciodată… Autor: Mihail Cebotarev

Citeste mai mult

La cumpana dintre ani

Încă un an, sa dus din viaţă Lui Dumnezeu, să-i mulţumim Că ne-a păzit şi anul acesta Şi ne-a dat tot ce e mai bun. În bunătatea Sa cea mare În fiecare zi, El ne-a păzit Şi a avut cu noi răbdare Cu braţul Său, ne-a ocrotit. Acum, cînd se încheie anul Venim să-Ţi mulţumim frumos Că ne-ai ţinut  cu sănătate Şi-n toate ai fost credincios. Tu ai fost bun cu noi Isuse, Dar noi mereu Te-am întristat, Îngenunchem  cerem iertare Şi vrem  ca să trăim curat. În anul nou ce ne stă-n faţă Îţi cerem Doamne mila Ta, Ajută-ne să-Ţi urmăm Ţie Şi să fim treji pe calea Ta. Să fim ascultători de Tine, Închinători adevăraţi În jur să facem numai bine Ca să fim binecuvîntaţi. Amin Autor: Ica Dragoi

Citeste mai mult

Să ningă peste tine

Să ningă peste tine cu fulgi de fericire Şi cumpăna-ntre ani să-ţi fie drum de tihnă, Să laşi în urmă greul şi-n cântec de iubire, Să-mbrăţişezi speranţa şi-n duh să ai odihnă. Să nu te laşi învins de viforul vieţii, Ce te loveşte-ades cu-a lui rafală rece, Priveşte sus spre ceruri, căci Steaua dimineţii, Te va-ndruma pe cale, cu tine puntea trece. Doar El este iubire, doar El este iertare, De-L ai mereu în suflet vei fii om fericit Şi fiecare clipă va fi o sărbatoare, Strigă de bucurie, Isus te-a mântuit! Autor: Luci Boltasu

Citeste mai mult