Odă Duhului Sfânt

Tu, Domn în ceruri, proslăvit cu harfe Din veşnicie stând pe Tronul Sfânt La început Tu Te-ai mişcat pe ape Ṣi le-ai făcut pe toate prin Cuvânt. Tu, Cel ce arzi pe pirostrii de har Tu, Cel ce-ai dat chiar soarelui lumină Te odihneşti la noi peste altar Ṣi-Ţi pui suflarea şi-ntr-un boţ de tină. Tu ai mânat profetul în pustie Te-ai pogorât pe Fiul la Iordan Tu ai schimbat tristeţea-n bucurie Ṣi sfinţi ai uns dintr-un popor sărman. Apostolii, cu limbi de foc i-ai daruit Fecioarei i-ai trimis bunăvestirea Ai înviat pe Fiul răstignit Ṣi-ai înnoit de-a pururi omenirea. De-aceea când puteri străine ne lovesc Noi ştim de mâna Ta cea milostivă Prin care-nalţi pe cei ce se smeresc Ṣi nimiceşti pe cine-Ţi stă-mpotrivă!   Autor: Marin Mihalache

Citeste mai mult

Roadele Ploii Târzii

După lunga aşteptare, începând din primăvară Când sămânţa semănată a fost pusă să răsară, În pământul cald şi umed şi sub ploaia timpurie A răsărit şi-a crescut, pân-la Ploaia cea Târzie Pentru o recoltă bună ca-n vremi de odinioară. După cazna muncii grele, a pământului lucrat, Sub arşiţa cea de vară, când tot ceru-i luminat De a soarelui splendoare, paiul de-al îngălbeni, A căzut ploaia târzie, spicu-al coace şi-a-mplini Pregătind marea lucrare, grâul spre-a fi secerat. Iată, acum însfârşit, c-a sosit şi timpul toamnei Aşteptat cu bucurie pentru strângerea recoltei, Şi mulţimile de roade, au fost puse în hambare După ce au fost înscrise în fişe pentru păstrare Spre-a se ţine evidenta privind rezultatul holdei. La fel sufletele-s roade ce cu greu s-au adunat După ce Cuvântul vieţii, a fost cu spor semănat, Ce crescând ca firul verde a ajuns deplin în spic, Şi-a-nceput la recoltare, să nu se piardă nimic Strâns fiind în snopi şi clăi, gata de-a fi treierat. După ce vor fi trecute, prin ciurul de vânturare Vor fi-n ceruri puse toate, în cereştile hambare, Numărate bob cu bob numărul spre-a fi-ntregit Dintre-acei, care sigiliu, pe frunte ei l-au primit Şi-au trecut învingători, de a nopţii strâmtorare. Şi vor fi de-aci încolo, pentru întreaga veşnicie Toţi tineri nemuritori, spunând scumpa bucurie, Spre mărirea şi spre gloria, Tatălui ce ne-a iubit Dând pe unicul Său Fiu, Golgotei de S-a jertfit, Pentr-a noastră mântuire,…lumile toate să ştie. Calvarul va spune veşnic, lumilor din Univers Că păcatul monstruos, prin jertfire a fost şters, Şi puterea-i niciodată-n veci nu va mai apărea, Căci a fost eradicat, şi-urmele-i, vor dispărea Şi nu va mai fi tulburată veşnicia-n al ei mers. Numai în Suprema jertfă, mărturie va rămâne Semnele piroanelor, care veşnic ne vor spune, C-a plătit cu preţul vieţii, prin mormânt biruitor, Din dragoste pentru om, singur rămas muritor La Golgota el fiind, din foc scos ca un tăciune….

Citeste mai mult

Adu Doamne, Ploaia!…

Adu Doamne, ploaia, Spiritului Sfânt Peste-ai Tăi copii, ce-aici pe pământ, Zilnic ei o cer, dorind s-o primească În calea credinţei să poată să crească Prin lumina sacră-a scumpului Cuvânt! Să poată-nştiinţa lumea, să ducă solia Că-i timpul din urmă, când Împărăţia Ce-a fost mult dorită e acum aproape, Să înceapă veacul, prin iubirea agape Însemnând jaloanele, privind veşnicia! Vestind lumii întregi, ultima chemare La orişice neamuri, şi limbi şi popoare, Ce nu Te cunosc, spre a se întoarce Din moarte la viaţă, voia-Ţi de a face Spre-a trăi solemna, mare avertizare! Cu zel să mărească Jertfa de la cruce Ce-a venit s-aline, ca mireasma dulce, Fiindcă atât de mult, Tu lumea-ai iubit Încât pe singurul Fiu, L-ai lăsat jertfit Şi prin haru-Ţi mare, mântuire aduce! Adu Doamne, ploaia, sfântă şi Târzie Să se coacă grâul, peste-ntreaga glie, Şi pus în hambare, să se împlinească Timpul aşteptării-n gloria-Ţi cerească ‘N gloria-Ţi eternă, în cânt şi-armonie! Şi s-aduni la Tine de pe tot pământul Pe toti copilaşii, ce-au păzit Cuvântul, Şi-au chemat prin lacrimi zorii bucuriei Când va-ncepe era, sfântă a veşniciei Şi-or cânta ,,osana” şi cer şi pământul. Autor: Flavius Laurian Duverna

Citeste mai mult

Ziua Cincizecimii

E iarăşi sărbătoare în cetate, E iarăşi forfotă-n Ierusalim, Din patru zări aici sunt adunate Să dea cinstire Legii, gloate, gloate, E ca un furnicar oraşul plin. Căci Dumnezeu urmează să-mplinească Un plan vestit de veacuri prin Ioel Şi vrea ca mii de martori să privească Şi mai pe urmă să mărturisească Ce minunat e când lucrează El. Aici stau ucenicii cu durere În urma despărţirii de Isus, Lipsiţi de îndrăzneală, de putere, Dar aşteptând promisa mângâiere Prin Duh mângâietor, venind de Sus. Speranţa-i ţine-acuma împreună Şi-ncrezători aşteaptă Sfântul Duh, Când deodată, deşi-i vreme bună, Un sunet ca de vânt, ca de furtună, Porneşte fără veste din văzduh, Şi, împărţite peste fiecare, Din cer venind, coboară limbi de foc; Aceasta-i aşteptata revărsare, E ploaia-nviorării pe ogoare Vestită din vechime prin prooroc. Uimind apoi mulţimile-adunate Au început în limbi a le vorbi, În limbi de ei încă neînvăţate, În limbi care prin Duhul le-au fost date Şi-o vie îndrăzneală-i însoţi. Iar Petru-ncepe atuncea să vorbească Cuprins de focul viu, cuprins de zel, De îndrăzneală-n Duh, nepământească, Şi oamenilor să mărturisească De jertfa Crucii şi de Sfântul Miel. Trei mii au fost cei ce-au răspuns chemării În urma îndrăzneţului cuvânt. Ei au primit pecetea îndurării Şi-mbrăţişarea binecuvântării Din partea Celui veşnic sfânt, sfânt, sfânt….

Citeste mai mult

Mangaietorul

Din înaltul cerului… Duhul adevărului… alinătorul… Duhul Sfânt… Mângâietorul… cu suspine negrăite… pentru mine… mijloceşte… în tot adevărul… mă călăuzeşte… mărturiseşte… lucruri auzite… pentru a fi întărite. Ne dezvăluie lucruri noi… să nu fim goi… în vremea viitoare… ce curând apare. Mi-arată starea… îmi mustră nepăsarea… mă-nvaţă:… ce trebuie să fac… când să vorbesc… când să tac… cum să fug de păcat… să n-am pasul împiedecat… Mijlocește cu ardoare… nu mă lasă… nepăsătoare… când vin… peste noi… talazuri… la dureri şi necazuri… îmi trezeşte… simţul ce doare… în rugăciuni… să fiu folositoare. Mă-nvaţă… să mă rog fierbinte… chiar cu sudoare… pe frunte… îmi stârneşte… lacrima durerii… bobițe… din roua mângâierii… îmi aminteşte… să iau aminte… la a Tatălui cuvinte… la adevărul Scripturii… la sfârșitul lucrării. Amin! Autor: Dan  Viorica

Citeste mai mult

Revarsarile Duhului Sfant

A promis Dumnezeu, peste feciori, fecioare, tineri, bătrâni, În zilele din urmă, peste orice ființă, va turna Duhul Sfânt. Şi iată că toarnă din abundenţă… de zile-ntregi şi săptămâni, Din Duhul Său, peste orice făptură de peste-ntregul pământ. Limbi omeneşti şi ingereşti, cum vrea, Duhul să vorbească, Limbi străine, cunoscute sau necunoscute, de Domnul date. Ce-ar mai trebui să facă Domnul, omul ca să se trezească? Semnele zilelor din urmă, cu duiumul, zilnic, iată-s arătate. Biblia spune: ”…oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.” Ne vorbește şi despre semne din cer şi minuni pe pământ. Şi iată semnele zilelor din urmă, cum rând pe rând e împlinit, Şi dezlănţuirile urii, dezvăluie vestea, că Domnul vine curând. Ni s-a spus: de sânge, foc, vârtejuri de fum, coborâte din cer, Despre: proorocii, vedenii şi visuri, ce-s ale Duhului semn. Le vedem azi cu toţii, minuni de minuni, nimic nu-i mister. Puneţi-vă nădejdea toată, în Domnul, chiar azi, vă îndemn. Dumnezeul nădejdii noastre ne umple cu pacea şi bucuria, Pe care o dă credinţa… și prin puterea Duhului Sfânt… Să fim tari în nădejde şi să păstrăm în inimi, bine mărturia… C-am făcut în harul mântuirii, cu Domnul Slavei, un legământ. Spre norul Slavei, privirea s-o îndreptaţi, gata să zburaţi, Cu candela plină cu ulei şi-n haina neprihănirii îmbrăcaţi. În adevăr să umblaţi, căci mult nu mai este… de strajă staţi… Sunetul trâmbiţei… adormiţi să nu vă găsească… vegheaţi. Revărsările Duhului Sfânt, ne umple cu mai multă putere, Să mergem, să lucrăm cu râvnă, până-n ziua cea din urmă. Astăzi încă Duhul Sfânt coboară… peste cel ce azi îl cere. Şi dezvăluie cereştile mistere… nimeni să nu poată spună… N-am ştiut… n-am înţeles… că Părintele nostru din ceruri… Biserica smerită… o îmbracă în veşmântul neprihănirii. Şi prin darul proorociei… ne vorbeşte despre vremuri, Ne şi mustră… ne învaţă… să ducem lupta-împotriva firii. Ne dă puteri şi daruri… să rodească-n noi roada Duhului: Dragostea… bucuria… pacea… îndelunga răbdare… bunătatea… Facerea de bine… credincioşia… neprihănirea… spre lauda Lui. Smerenia… ne dezvăluie tot adevărul… ce-l dă Divinitatea. Intelepciunea… cunostinta… focul iubirii… curăţă firea… Căci Domnul Slavei… îi dă un nou cuget curat… omului… Pentru veşnicia… din Cetatea cerească… ce-o dă mântuirea. Unde… ne este dată… moştenirea… prin Jertfa Mielului….

Citeste mai mult

Ziua Cincizecimii

Duhului Sfânt e-n revărsare, e sărbătoare, E ziua de Rusalii, a cinzecimii celebrare. Limbi de foc coboară pe mulțimea de popor, Duhul Sfânt, promis de Isus, ca mângâietor. Mijlocitorul şi călăuzitorul în tot adevărul, Luminează şi dezvăluie tuturora misterul. Limbi de foc pe fiecare Apostol s-au aşezat. Ce minunată zi! Duhul Sfânt s-a revărsat. Apostolii să vorbească-n alte limbi, au început, Lucra Duhul Sfânt, cum nu s-a mai văzut. A rămas încremenită, mulţimea adunată, Nimeni nu știa ce să creadă, de minunea arătată. Fiecare îi auzea vorbind în limba lui, erau înfiorați, Se-ntrebau: „Ce vrea să zică aceasta?”, mirați. Vorbirea în limbii, îi ţine de adevăr și azi depărtaţi, Pe unii, mai delăsați, mai ignoranți chiar intrigați. Limbi omeneşti şi ingereşti, cum vrea Duhul, Şi azi toarnă din Duhul Său Sfânt, Domnul. Limbi cunoscute sau necunoscute, unul şi unul, Duh de proorocie, tălmăcire însărcinează omul. Mângâietorul, Duhul adevărului, cu suspine Negrăite, mijloceşte, pentru mine, pentru tine. Veghează şi ne mărturiseşte lucruri auzite, Ni le aminteşte toate, pentru a fi întărite. La umblarea noastră Duhul Sfânt, veghează, Să umblăm în adevărul, care ne eliberează. Ne pune-n armonie cu Sfânta Trinitate, S-avem privirile doar spre cer îndreptate. Ne dezvăluie din adevăr, pentruVIITOR, Lucruri noi, ne conduce ca un bun dirijor. Ne ajută să păstrăm curat al nostru cuget, Veghează să fie drept, al nostru umblet. Ne-nvaţă să fugim de ispită, de tot ce-i rău, S-ascultăm în toate, numai, de Dumnezeu. Trinitatea într-o sfântă unitate, veghează Şi a omului durere cu mângăieri tratează. Când vin talazuri să lovească cu moarte, Şoapta Duhului e aproape, nu-i departe. Te-nvaţă, cum să te rogi, mai fierbinte, Îţi stârneşte lacrima durerii, să iei aminte….

Citeste mai mult

Ziua de Rusalii

E zi de sărbătoare… a Cincizecimii celebrare, Ziua de Rusalii… a Duhului Sfânt revărsare. Din cer… un vâjâit puternic… limbi ca de foc… S-au aşezat peste apostolii… ştrânşi la un loc. Umpluţi de Duh Sfânt… cum Isus le-a promis… Au primit putere… să spună… tot ce trebuia zis. Vorbeau… în alte limbi… mulţimea adunată… Nu-nţelegea… ce-i minunea… ce li s-arătată… Mulţimea-ncremenită… de ce a auzit… văzut. Se mira… de cuvinte… în limba care s-au născut. Fiecare… îi auzea vorbind… în limba lui… miraţi… Erau în adâncul inimii lor… de cuvânt cercetaţi. Unii… se minunau… alții-i credeau de must îmbătaţi. Se-ntrebau unii pe alţii :„Ce vrea să zică aceasta?” Vorbirea în limbi… îi ţine şi azi… pe unii depărtaţi De Adevăr… întrebându-se: „ce-o mai fi şi asta?” Limbi omeneşti… ingereşti… cum vrea Duhul… Şi azi e la fel… dăruieşte Duhul Sfânt… Domnul. Limbi cunoscute… necunoscute… unul şi unul… Duh de proorocie… tălmăcire… primeşte omul. Ce-a fost spus… prin proorocul Ioel… se-mplineşte… Duhul adevărului… fiecărui suflet… şi azi vorbeşte. Să umblăm în adevărul… care ne eliberează… La umblarea noastră… Duhul Sfânt veghează. Risipeşte… misterul lucrurilor noi… pentruVIITOR… Cu adevărul Sfânt… ne conduce.. ca un bun dirijor. Ne pune-n deplină armonie… cu Sfânta Trinitate, Privirile noastre… să fie-ndreptate… spre eternitate. Ne ajută… să păstrăm în curăţie… al nostru cuget, Veghează… să nu schiopăteze… al nostru umblet. Să stăm… în lumina adevărului… depărtaţi de rău… Să fugim de ispită… s-ascultăm de Dumnezeu. Ne ţine… mereu… inima trează… simţul datoriei… Fortifică… în noi… principii divine credincioşiei. Ne mărturiseşte… a Scripturii plinătate… în adevăr, Omul își descoperă… înţelepciunea vană… în răspăr. Trinitatea… într-o sfântă unitate… la noi veghează… Durerea… în încercări… cu mângâieri… o tratează. Când vin… uneori talazuri… să lovească cu moarte… Duhul adevărului… stă aproape de noi… nu departe….

Citeste mai mult

Porumbel!

Porumbel din depărtări-albastre, Ce străbați pe întinse-depărtări, Ești puternic și-n locurile aspre, Porți cu Tine vestitele iertări. Ținuturi pustii duc dorul vieţii. Şi dorul tot crește cu sete arzând. Tu duci roua din zorii dimineții, Peste sufletul însetat şi flămând. Porumbel cu aripi de iubire, Uliul viclean pândește dosit. În piepturi Tu pui nemărginire… Şi uliul la vânătoare-i pornit. Prigoana în vârtej săgetează… Şi noaptea devine tot mai grea. Şi moartea să lovească cutează, Doar Duhul Sfânt mă-nalţă ca stea. În inima mea ia-ți locul Porumbel, Căci mă pândește uliul din infern. Poartă-mi sufletul spre Emanuel, S-ajungă… în ținutul cerului etern. Ard de sete pe terenuri sterpe, Multe inimi prinse-n vâlvătaie. Şi noaptea morţii curând începe, Fără milă… aripile să le taie. Porumbel cu strălucire albă, Coborât din slăvile senine, Pune foc în inimă… să fiarbă, Pân-se umple-n sânge de rubine. Înspre Țara zărilor albastre, Unde dorul veşnic m-a chemat, Porumbel-magnet venit din astre, Mă trage tot mai sus… neîncetat. Amin! Autor: Dan Viorica

Citeste mai mult

Cuvântarea doua a lui Petru

Partea întaia (Duhul Sfant) (Cuprinde Fapte 2. 14-21.) (    ,,         2, 22-36. 38-40.) Bărbaţi Iudei, şi voi toţi care-n Ierusalim locuiţi, Să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele! Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi, Căci nu este decât al treilea ceas din zi; ci cele… Ce au fost zise din timp de către proorocul Ioel: În zilele de pe urmă, zice Îndurătorul Dumnezeu, Voiu turna din Duhul Meu, peste orişice făptură, Feciorii şi fetele voastre, vor profeţi instantaneu! Tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri, Vor visa visuri! Da, chiar şi peste robii Mei toţi, Şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, Din Duhul Meu, binevestind, învierea din morţi. Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni… Jos pe pământ; şi sânge, foc şi un vârtej de fum; Soarele se va preface-n-ntuneric şi luna-n sânge Înainte ca să vină ziua Domnului care-i pe drum, Ziua aceea mare şi strălucită; şi oricine va vrea, Ca să caute calea vieţii care duce la neprihănire, Va chema Numele Domnului şi El va fi mântuit Prin sângele dela cruce, ce L-a vărsat din iubire. Partea doua (Isus Hristos) Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea acum! Pe Isus din Nazaret, Omul de Dumnezeu adeverit… Înaintea voastra prin minunile, semnele şi lucrările Pline de putere, pe care Dumnezeu, le-a săvârşit… Prin El în mijlocul vostru, în timpul misiunii Sale Vindecând felurite boale, aşa după cum bine ştiţi! Pe Omul acesta, predat în mâinile voastre, tăinuit, L-aţi prins noaptea-n ascuns, pentruca să vă feriţi… După sfatul hotărât, după ştiinţa cea mai dinainte A lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit! L-aţi omorât, Prin mâna celor fărădelege. Dar acum Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, hotărât… Pentrucă nu era cu putinţă astfel să fie ţinut de ea, Căci David zice despre El:,,Eu aveam întotdeauna…

Citeste mai mult