PSALM

PSALM Printre lacrimi şi suspine Eu strigat-am către Tine. Şi în inima mea iată Harul Tău se şi arată. Şi te văd ca prin oglinzi Cum în mine Te aprinzi. Ca-ntr-o candelă cu seu Arde-n mine Dumnezeu. Tu mi-eşti Domnul, Tu mi-eşti pază Sfinţii-n somnul meu visează. Şi n-am pace până când M-oi întoarce în Cuvânt. Doamne, către tine strig: S-a făcut în lume frig! S-a făcut în lume seară Şi-n năuntru şi-n afară. Şi la dreapta Ta cu sfinţii Plâng de dorul meu părinţii. Dintre umbre şi lumine Iar strigat-am către Tine Arzi în mine Doamne iară Ca-ntr-un bolovan de ceară. Marin Mihalache

Citeste mai mult

ECCLESIASTUL sau PROPOVẰDUITORUL Cap.II

ECCLESIASTUL sau PROPOVẰDUITORUL Cap.II Zădărnicia plăcerilor lumeşti Am zis inimii atunci Umple-te de cele bune Dar iată că şi aceasta Este tot deşertăciune. Am zis râsului – nebune- Veseliei – te înşeli Ṣi cu vin mi-am spălat trupul De necazuri şi dureri. Totuşi inima am uns-o Cu ulei de-nţelepciune Ca să văd ce este bine Ṣi ce nu-i deşertăciune. Ṣi mi-am zis că poate astfel M-oi alege cu-o povaţă Să învaţ şi eu deaproape Care-i calea către viaţă. Mi-am zidit atuncea case Mi-am sădit vii şi livezi Am avut şi robi şi roabe Turme, iazuri si cirezi. Am avut mai mult ca alţii Am strâns aur şi averi Ṣi am dat pruncilor mâna Să trăiască în plăceri. Am ajuns ca toţi mai mare Împrejur şi-n toata lumea Ṣi cu toate-acestea, totuşi Mi-am păstrat şi-nţelepciunea. Am dat ochilor ce-au vrut, Inimii n-am pus zăgaz Ṣi mi-am zis că după trudă Se cuvine şi răgaz. Dar spre marea mea uimire Ṣi spre marea întrebare N-am găsit nimica vrednic Ṣi de preţuit sub soare. Mi-am întors atunci privirea Ṣi în sine-am cugetat:…

Citeste mai mult

Omul

Într-o eternă frământare cu ochiul stând în întuneric Omul îşi face înţelepciunea prieten bun şi mare sfetnic, Îşi pune-n gând vise măreţe,le tot alege şi le creşte De ochiul şi urechea lumii cu mare grijă le fereşte, Iar când sunt coapte şi rotunde ca fructele în pomul verii Le-adună tainic şi le gustă pe valuri mari ale plăcerii. Şi fructele din pomul lumii sunt aşa multe şi gustoase, Ochii sunt prizonieri vrăjiţi imaginii mereu frumoase, Urechea-n şoapte şi în susur într-un alint este chemată Dorind sub mângîierea lor să stea în pace fermecată, Iar inima e o grădină cu-ale mândriilor seminţe Sădite şi mereu udate cu ale ochilor dorinţe. Şi omul tot culege fructe cu-nţelepciunea lui firească Se caţără pe pomul lumii coroana vrând să-i cucerească, Ridică scară şi îşi pune un gând pe fiecare treaptă Făcând din viclenii virtuţi şi din minciună mare artă, Din zâmbet mască pentru ură,din dragoste o poleială, Binele un fapt ciudat,o slăbiciune sau greşeală, Sinceritatea o scânteie înăbuşită-n bezna nopţii Acolo unde este stinsă de mult şi flacăra dreptăţii. În lăcomie tot urcând,calcă pe trepte mîini şi frunţi Privind la cei ce cad sub el prea obosiţi,prea slabi şi-nfrânţi. Trebuie-ajuns până în vârf,prin orice mijloc,orice preţ Făcând înţelepciunea scară ce urcă spre un vis măreţ. Cu mâna aproape de coroană,de fructele cele mai coapte Şi c-un picior care nesigur pe ultima treaptă se zbate, Omul se clatină sub vânt scăpându-i scara-nţelepciunii Văzând cum pierde în cădere roadele puse-n pomul lumii, De-abia atunci vede sub el treptele vechi şi putrezite Înţelegând că-nţelepciunea a avut gânduri răzvrătite. —————————————————————— În frământarea lui eternă cu ochiul stând doar în lumină Omul îşi ia înţelepciunea din pace şi a ei odihnă, Îşi pune-n gând un plan măreţ şi alegându-l îl prezintă În ochiul şi urechea lumii sub o lumină în risipă. Scoate apoi scara cea veche pe care urcă gândul lumii Lăsând pe ea ca să coboare doare răzvrătiţii şi nebunii. Şi din înţelepciunea Lui ce naşte pace şi odihnă Ridică trepte la o scară din străluciri şi din lumină, O pune peste pomul lumii ce stă mereu sub norul ceţii…

Citeste mai mult

Odă Iubirii Divine

Pe-a cerului boltă albăstrie Doamne-aş vrea Iubirea mare, Cu slove de-aur s-o pot scrie În maiestuoasa Ei grandoare – C-avem în Jertfa Sa salvare. S-o vadă cerul şi pământul – Şi lumile prea sfinte-astrale; Să mediteteze cum Cuvântul El ne-a croit spre stele-o cale Slăvită-n imnuri de-Osanale! Prin slovele de foc şi sânge Să scriu Iubirea care a-nvins, În cerul sfânt de a ne strânge Prin jarul cel de foc nestins Al dragostei ce ne-a cuprins! În veci de veci, fie-I mărire!… O! În viaţa-I cea fără sfârşit! Că-i cu putinţă prin Iubire – Cerul cel Sfânt de-a fi primit, Prin planu-n care S-a jertfit! Pe-a cerului boltă albăstrie Cu slove-n aur scris aş vrea Tot Universul Sfânt să ştie Că S-a Jertfit sub cer Iubirea În dar să ne dea mântuirea! Flavius Laurian Duverna

Citeste mai mult

Îți mulțumesc că mă ajuți!

Doamne, îți mulțumesc că prin Duhul Tău înțeleg Sfânta Scriptură, Că prin Ea ai  înlăturat de la mine orice duh greșit de învățătură, Ca-i pus în mine o dorință vie de a împlini Sfânta ta voință, Și prin tot ce îmi dai clipă, de clipă, mă întăresc în credință. Îți mulțumesc că la Golgota pe cruce pentru mine a-i murit, Îți mulțumesc că în harul Tău și pe mine Tu m-ai primit, Îți mulțumesc că ai făcut din mine un păcătos, Un fiu asemenea fiului Tău Isus Hristos. Îți mulțumesc că  prin Cuvântul Tău, în viață îmi vorbești. Că vrei ca prin a mea viața , viața să Îți trăiești. Îți mulțumesc pentru această nouă zi în care am intrat, Îți mulțumesc pentru tot gândul plăcut și curat. Îți mulțumesc pentru planul ce-L ai pentru viața mea, Îți mulțumesc că prin el m-ai învățat ce e dragostea. Îți mulțumesc pentru pâinea ce mi-ai pus-o pe masă, Îți mulțumesc pentru tot belșugul din casă. Îți mulțumesc că-mi dai putere să Te mărturisesc, Îți mulțumesc că prin Tine astăzi viața-mi trăiesc. Îți mulțumesc pentru toți cei în prezența cărora stau, Îți mulțumesc că prin Cuvântul Tău, viață ei au. Îți mulțumesc că și pe ei îi ai în planul Tău de mântuire, Îți mulțumesc că și ei vor aștepta cu drag a Ta venire. Îți mulțumesc că mai ajutat să înțeleg foarte bine, Că nimic nu pot să fac în această lume, fără de Tine. Îți mulțumesc pentru tot ce-ai lucrat, și lucrezi pentru mine, Îți mulțumesc că zi de zi, mă ajuți să mă încred doar în Tine. Îți mulțumesc că astăzi sunt liber ca valul în vânt, Îți mulțumesc că prin al Tău Cuvânt sunt ceea ce sunt.   Autor: Sabadac Viorel

Citeste mai mult

Privesc în jur

Privesc în jurul meu, sunt binecuvântat, Ridic ochii spre cer, spre Cel ce m-a creat, Spre Dumnezeul meu cel sfânt și glorios, În fața Lui mă-nchin, îi mulțumesc frumos. Privesc în jurul meu la tot ce a creat, Totul este de vis, frumos și minunat, Natura înverzită, și câmpul plin cu flori, Atâta frumusețe,și splendide culori. Izvoare cristaline șerpuind printre munți, Și ciripit de păsări, cu drag să îl asculți. O, Doamne, slavă Ție, pentru tot ce-ai creat, Ești Unic în lucrare, fii binecuvântat. Privesc și meditez, rămân uimit mereu, De tot ce ai creat, mare ești Dumnezeu! Atâta armonie, totu-i desăvârșit, Și pentru toate Doamne, în veci să fii slăvit.

Citeste mai mult