Mi-e dor de tine, mamă, de braţul tău cel dulce, Ce m-a ţinut la sânu-ţi, în nopţi grele de cruce, Când bolile mă încercau, la patu-mi tu veghiai Cu ochi scăldaţi în lacrimi, prin Duhul te rugai, Ca scumpul tău odor, în linişte, el să se culce! Astfel, îţi descărcai povara de multe suferinţi În rugă-ngenunchiată, la Domnul prin dorinţi, Să-ţi vindece odorul, să îţi zâmbească în faţă Când zori de ziuă clară, urcau spre dimineaţă Mijând, sub stăruinţa sfântă a rugilor fierbinţi! Mi-e dor de tine, mamă, de grija cea maternă Şi vreau recunoştinţă să-ţi demonstrez eternă, Căci tu ai fost aceea, prin care viaţa-m căpătat Şi sânul tău cel dulce, prin dibuiri l-am căutat, Atunci când el era şi hrană, şi căpătâi şi pernă! În poala hainei tale, şi-n vorbele, cele duioase De multe ori dormit-am, visând vise frumoase, Garantul scump tu îmi erai, în zilele copilăriei Şi fără tine, mamă, viaţa zbura-n valul pustiei, Aveam nevoie zilnic, de braţele tale vânjoase! Mi-e dor de tine, mamă, căci în paşii tinereţii Când dorinţe capitale apăreau în mersul vieţii, Tu în dragostea cea mare, srăduindu-te le luai Căutând să le-mplineşti, pentru mine le purtai, Traducându-le în bucurii, peste negurile ceţii! O, prea scumpă mamă, ce-ai voit ca fericirea Prin vremelnicia vieţii, să aibă, la bază iubirea, Ţie-ţi datorez respectul deplin în recunoştinţă! Tu ai fost şi încă-mi eşti, cea mai iubită fiinţă, Şi mă înclin cu respect, onorându-ţi amintirea! Mi-e dor de tine mamă, te doresc atât de mult Şi din freamătul vieţii, cu-ntunecatul ei tumult, Gândul îmi înalţ spre tine-n depărtările albastre Să fim reîntregiţi, în prispa albă a casei noastre, Şi împreună-n bucurii, glasul dulce să-ţi ascult! Să îţi văd blânda privire, în ochii plini de veselie, Şi-n grija cea permanentă, motivul de bucurie, Dar, mamă scumpă, ce doresc, rămâne-un dor, Să ştii însă că-n suflet, colindă al dragostei fior, Din scumpele-amintiri, ce le revăd cu nostalgie!…
Citeste mai mult