Floarea ruptă (pentru cei mici)

Un copil a rupt o floare, Un cadou pentru mămica Și-a adus-o-n graba mare Să nu vină cu nimica. Iar mămica îl sărută Și punând floarea-ntr-o glastră După copilaș se uită Cum se duce la fereastră. S-a uitat către gradina De unde rupsese floarea Însă locul cu pricina Îi trezi în piept mirarea… Era gol și-acum copilul Către mama glăsuiește: Mami, am văzut că firul Ce l-am rupt se ofilește!… Vezi?A zis atunci mămica Orice om e ca o floare Orice om e o nimica El se naște și-apoi moare. Dar ia uită-te în glastră Ce parfum aduce-o floare! În grădina cea măiastră Suntem flori mirositoare! Dumnezeu este Stăpânul Noi, ca florile sub soare Ce avem aici destinul , Să fim flori mirositoare! Autor: George Petre

Citeste mai mult

Crinul (pentru cei mici)

N-am găsit o altă floare Ca și crinul din gradină E-o floare mirositoare Și parfumul ei te-alină. Solomon vorbea odată Despre crinul alb din văi Că-i floarea cea mai curată Și-așa vrem să fim și noi! Crinule,cine parfumul Ți l-a dat în cupa ta? Ca tine nu e niciunul, Orișicât aș căuta… Toate florile din lume Au parfumul lor select Însă damful tau anume, E sublim să-l simt în piept. Ca și sunetul de harfă Ori ca glasul de vioară Ca prin ape câte-o nimfă Zâmbetul tău mă-nfioară! Când mă uit ce gingășie E-n petala-ți aurie Și când roua te mângâie, Prospețime ca să-ți ție, Eu Îl laud pe Acela Care te-a creat pe tine Cel ce poartă-aureola El m-a creat și pe mine. Știi tu, crinule, parfumul Cine ți l-a dat de sus? Ca să-nveselească omul? Numele Lui e ISUS. Autor: George Petre

Citeste mai mult

Haina mea

Haina mea era pătată Și eu n-am știut nimic. Un prieten mă oprește Și domol îmi glăsuiește Ca să îl ascult un pic. Eu în graba mea cea mare I-am răspuns: “Nu pot să stau, Mă grăbesc s-ajung la nuntă Unde toți nuntașii cântă, N-am nici timp și nici nu vreau! Și când am ajuns la nuntă Și pe ușă am intrat În odaia bucuriei Chiar în toiul veseliei Pe stăpân l-am supărat… A oprit toată-asistența Și tăcere se făcu Și chemând un rob din casă Mă ridică de la masa Și-amuții când mă văzu! Hei, prietene, – îmi zice – Cum de ai intrat aici? Unde-i haina ta de nuntă De ce n-ai? Acum cuvântă! Vreau să te ascult ce zici. Am înmărmurit de spaimă Nu știam ce să răspund… …Dar deodată somnul dulce Se-ntrerupe și se duce Căci dormeam în somn profund! Și de-atunci când mă oprește Și îmi spune că sunt rău, Vreun prieten sau vreun frate Stau și le ascult pe toate Și mă rog lui Dumnezeu! Autor: George Petre

Citeste mai mult

Mamă Scumpă!

Când mi-aduc aminte, Mamă, De braţul tău cel cald şi dulce, Abia atunci îmi dau cu seamă Că-n suflet ai purtat, o cruce Supusă fiind, la griji şi teamă! N-ai vrut, nu ai dorit-o atunci, Dar, o! Providenţa cea divină, Ţi-a pus pe-umeri ca s-o duci Dându-ţi dovezi că te sprijină Şi îndemnul, ca să n-o arunci! Şi-ai dus-o având inima frântă Prin gândul veşnic al sperării, Căci Domnul, te binecuvântă Cu ceasul scump al vindecării, Având dorinţa cea mai sfântă! Nădejdea aceasta ce-ai purtat De-alungul timpului în suflet, S-ă întruchipeze-ai aşteptat Să-ţi lumine, -al vieţii umblet, Prin balsam sfânt, de alinat! O! Mamă scumpă şi zdrobită Ce ai purtat crucea cea grea, ‘N-al vieţii drum, deşi mâhnită, Nu te-ai dezis, în aşteptarea Vegherii atât de nădăjduită! Căci va veni şi vremea-odată Când împreună, ne-om simţi, Prea plini, de fericirea înaltă, Prin starea care-om consimţi C-o vom trăi pe veci laolaltă! Astfel gândind, te-ai consolat Spunând doru-n rugi fierbinţi, Si-n pasul vremii, -ai acceptat Sa-ţi porţi povara, în suferinţi Cu gând la Domnul îndreptat! Autor: Flavius Laurian Duverna

Citeste mai mult

Apa și focul*

H2O  este formula Minunatului lichid Și-nțelepții toți conchid: Că dă viață – E valid! Focul însă arde totul Nelăsând nimica viu Și toți pământenii știu Că arde!  – Lasă pustiu! Oamenii-au pierit prin ape Când păcatul s-a-nmulțit Și cu toți-au amuțit Între ape  – Negreșit! Și-acum vine-un foc ca jarul Ce va arde tot ce-i viu Și din nou va fi pustiu… Scrum se face  – Și toți știu! Vine pe neașteptate Ca un hoț în noaptea rea Fără știre ca să dea, Vine! Vine! – Vei vedea! ……………………….. Apa cea vijelioasă Zise focului aprins: – “Totdeauna eu te-am stins! Vii când vii… – Dar ești învins! Pârjolind cu scânteiere, Focul, foc de supărat, Îi întoarse vorba-ndat': Acum vin din cer! – Ai uitat?… ……………………….. Pilda nu la întâmplare Evocând două puteri, Spune că tu poți să pieri Chiar dacă ți-ai strâns averi! Opt au fost scăpați de ape La potopul care-a fost Mulți nu văd c-avea vreun rost… Vrem-nu vrem  – Dar el a fost! Nu te înșela! Că focul E un instrument precis!…

Citeste mai mult

O, dulce Mamă!

O, dulce mamă, fiinţă scumpă sufletului meu Ce-ai fost înveşmântată, în nimbul frumuseţii; Cu chipul blând şi gingaş, şi fin de marmoreu Aşa mi-ai fost, şi mi-ai rămas în mersul vieţii, Aşa te-am adorat în dragostea lui Dumnezeu! Gravat, pe pânza amintirilor cu stropi de aur În sufletu-mi copilăresc şi-adolescent al vieţii, Tu astăzi de-ai mai fi, din ramuri verzi de laur Ţi-aş împleti cunună, s-o porţi în anii tinereţii, Şi te-aş privi şi preţui ca cel mai sfânt tezaur! Împodobită-n haru-I, de Cel Sfânt cu energia De-a procrea, continuând în vasta Lui lucrare, Chiar de-ai suportat dureri, avuta-I şi bucuria În existenţa alte vieţi prin dragostea ta mare, Pentru micuţa fiinţă, ce ţi-ai arătat mărinimia! O, dulce mamă, cu chipu-asemenea-îngeresc, În glas de cântec, am supt la sânu-ţi hrănitor; Carne din carnea ta, şi fluid sângele-ntregesc În mine chipul tău, după voinţa celui Creator, Motive am de mulţumire, de-aceea te iubesc! Şi-astfel, mă plec cu reverenţă-n amintirea ta! Peste-al anilor şir, ce trecut-au mulţi la număr, Eu te ador şi te respect, şi nici-odată n-oi uita C-am fost în grija-ţi, ce apăsa pe al tău umăr, Prin glasul tandru, când nani, nani, îmi cânta! Tu m-ai vegheat, cu-acea dorinţă scrutătoare Ce numai dragostea de mamă demonstrează, Ca-n anii aceia fragezi să urc spre dezvoltare; Să pot pricepe-n viaţă, iubirea ce-nsemnează, Prin voia lui Dumnezeu… veşnică şi creatoare! Autor: Flavius Laurian Duverna

Citeste mai mult

Ce nu are Dumnezeu*

Universul nostru și întreg pământul E-ncărcat cu multe, cum spune Cuvântul, Are lucruri scumpe, bogații și aur Și-orice țară-n lume are un tezaur. Chiar și bogăția marilor magnați Dumnezeu decide robi sau magistrați Dar nu este nimeni atât de bogat Ca și Dumnezeul, marele Împărat. Totuși e un lucru care Îi lipsește Și El niciodată nu îl dobândește. Vreau să vi-l comunic, clar și apăsat: Dumnezeul nostru NU ARE PĂCAT ! Autor: George Petre

Citeste mai mult

Sunt copil, dar știu..

Sunt copil,dar știu de-acum, Domnul vine, e pe drum. Mă grăbesc să-L întâlnesc Și la toți le povestesc. Cum Isus a fost la noi, Să ne scape din nevoi, Să ne ierte de păcat, A fost mort, dar a-nviat. Sus pe Cruce a murit, Pentru noi a pătimit. Pentru mine, Pentru tine, Pentru tata și mămica Și bunelul și bunica. Pentru toți a suferit, Fiindcă mult El ne-a iubit. Și acuma ne iubește, Crede și te pocăiește. Amin. Autor: Raneta Alexandru

Citeste mai mult

Grâul și pleava

Carul este plin de spice Grâul este prins în  snop Ca al Domnului potop Când se-oprește la răscruce. Carul merge ducând greul Spre al Domnului hambar Și pleava n-are habar, Merge ca și fariseul! Carul totuși se oprește Judecata a-nceput, Grâu-ncepe-a fi bătut, Judecata se pornește! Pleava-ndată se ridică, Grâul tot mai jos s-a dus Căci așa a zis ISUS Cel smerit tot mai jos pică!… Și acum vine stăpânul… – Strângeți pleava pentru foc Pentru grâu avem alt loc, Fiecare cu destinul! Pilda scoate-n evidență Pe creștinul bun sau rău Având deci destinul sau Selectat de providență!… Autor: George Petre

Citeste mai mult

Pomul și copacul

Chiar lângă livada mare Cu măslini și portocali Este mlaștina în care Stau hiene și șacali O pădure cum s-ar spune, Cum mai rar poți ca să vezi Unde cedri au renume, Nu ca pomii din livezi. Un copac vecin cu pomul Se uita mândru de sus, Cum se uită-adesea omul Mândru și cu nasul sus. Și-n mândria lui îi zise Pomului plecat în jos: -“Cocoșatule!”   și-i râse Peste gard așa fălos… – Știu, sunt cocoșat acuma, Căci sunt încărcat de rod, Dar să nu te-ntreci cu gluma, La cules vreau să te văd!… Și, când a venit culesul, Pomul nostru s-a-ndreptat, Pe copac l-apucă stresul, Stăpânul s-a supărat… Se opri lângă copacul Ce-i la margini de pădure Și când își deschide sacul Prinse-n mână o secure… – Ține umbră – a zis stăpânul, Și n-aduce rod deloc, Am să-l tai  deci pe jupânul Că nu-i bun decât de foc!… …………………………………………….. Pilda cred că se-nțelege: Un om rău și  fără rod, Totdeauna-i scos afară Dintre oameni din norod. Și la noi in adunare, Buni și răi avem mereu, Ultimul cuvânt îl are…

Citeste mai mult