Dor de mama, din copilărie

M-am smuls din trupu-ți, ușor, Pornind să plâng, să strig: De tine, deja, mi-era dor, Mi-era teamă și frig… Mamă modernă, firească, M-ai dat la șase luni odor Bunicilor, să mă crească; De sânu-ți, mi-a fost dor! Serviciu-a fost de vină, Când, între doi și șase ani, O bonă sau „cămine” Mă îngrijeau, pe bani. O, ce dor mi-era de tine: De sărut, de vorba-ți bună, Și la școală, și-n vacanțe Când nu mergeam împreună. Eram în prag de pubertate Și-ai plecat, pentru doi ani: Lucrai în străinătate; Ardeam de dor, suflet orfan! Tăticul astfel hotărâse: Pentru aur, reci odoare, Soața-i departe plecase.. Eu doream mamă, nu zorzoane! O-nstrăinată ființă – Avidă de cărți și iubire- Ai găsit, în loc de fetiță: Decepție, la revenire. După ce-am devenit mamă Și-am crescut prunci, împreună, Mi-e dor de-a ta inimă, Vioaie, dulce, chiar bătrână! Să-mi pun capul pe-al tău piept, Să-i aud cântul cald, interior, Să-mi amintesc cum era-n pântec, În trupul tău, când nu îmi era dor! Dar mai presus de-orice dorință, E rugăciunea-mi necurmată De-a-ți sădi în suflet credință: Isus ne va uni în rai, odată!…

Citeste mai mult

Adie zefirul…

Adie zefirul, suav şi difuz Şi-o taină divină rosteşte, Îmi las la o parte imboldul confuz Şi simt că natura-mi vorbeşte. Mulţime de plante, fragili copăcei, Ce-şi unduie trupul în soare, Şi flori care scutură din clopoţei, Salută a vieţii chemare. Se-apleacă gingaşii, frumoşi ghiocei, Surâde semeţ lăcrămioara, Pădurea-nverzită, ca de obicei, Pofteşte cu drag, primăvara. Şi toată suflarea, fiinţe şi flori, O-ntâmpină cu veselie, Şi oameni, şi păsări, voioşi spectatori, Creaţia dând mărturie. Omagiu Divinului Făuritor, Doreşte natura să spună! Iar eu, pentru toate recunoscător, Visez la o lume mai bună! Autor: Laura M.

Citeste mai mult

Tocmai ca la grădiniţă

O găină a ouat, Douăzeci de ouă frate, Ca la carte numărate, Într-o parte rotunjite, În cealaltă alungite, De le-ai trece prin inel, Ar fi toate cam la fel! Când ouatul s-a sfârşit, Ea se puse pe clocit, Stând cuminte pe cuibar, Săptamâni trei încheiate, După care,cam în rate, Câte doi,trei puişori, Ies din ouă rotunjori, Iar clocitul s-a-ncheiat, Când toţi au eclozionat. Apoi ca la grădiniţă, Ies frumos în poieniţă, Să-şi găsească de mâncare Şi să facă,şi-o plimbare, Că e binefăcătoare. Iar găina,ca o mămică, Tocmai ca la grupa mică, Cu iubire îi învaţă, Cum să se descurce-n viaţă. Toată ziua ciugulesc Şi pe nesimţite cresc, Iar mămica domnilor, Moartă e de dragul lor! * Aş avea o întrebare, De n-o fi cu supărare: Cine oare-a calculat, Cât să fie oul de mare, Nici prea mic şi nici prea mare, Cât să fie coaja de tare, Nici prea slabă,nici prea tare, Ce substanţe hrănitoare Să conţină oul oare? Cine a făcut albuşul,…

Citeste mai mult

Fiul meu III

Fiul meu, Probabil că te-ai săturat de ,,predicile” mele, Dar când ai să dai de belele, Îţi vei aminti, fără-ndoială, de ele. Am fost şi eu tânăr, odată, ca tine, Iar când mă-ndemnau părinţii spre bine, Credeam că sunt destul de priceput, Ca să ştiu, eu însumi, ce am de făcut. Numai că tot mereu se-ntâmpla, Să nu fie dreptatea de partea mea, Iar acum când sunt, eu însumi, părinte, Cu drag îmi amintesc de-ale lor înţelepte cuvinte. Acum le păstrez ca pe-o scumpă comoară, În locul de cinste din inimioară, Şi-aş vrea să întorc viaţa mea înapoi, Ca să-i văd pe părinţi, fericiţi, lângă noi. Fiul meu, nu desconsidera niciodată, Înţeleptul sfat al unui tată, Căci îţi va fi la orice pas de folos, Şi-ntr-o zi ai să fii cu Hristos! Autor: Cornel Jigău

Citeste mai mult

Două flori, două surori II

În drumul minunat spre veşnicie, Prima voastră călătorie, S-a numit, foarte frumos, copilărie, Şi poate nu veţi şti niciodată, Dacă a fost doar un vis, Sau o călătorie adevărată. Urmează o nouă călătorie, Foarte misterioasă, Dar poate şi cea mai frumoasă, Toate priorităţile s-au schimbat dintr-odată, La oglindă aţi sta ziua toată! Păpuşile sunt foarte mirate, Că au rămas fără explicaţii abandonate, Iar personajele din desenele animate, Au devenit dintr-odată, plictisitoare, Căci fetiţele de odinioară, Au devenit domnişoare! Bunica, e şi ea puţintel supărată, Căci ar mai avea multe poveşti de spus, Dar fetiţele, ia-le de unde nu-s’, Căci adolescenţa a venit pe nesimţite, Şi i-a luat pe toţi cam pe nepregătite! Tăticul, e şi el, Cam în eclipsă de autoritate, Dar face tot ce se poate, Pentru a se-adapta,la noua conformitate, Deşi, nu e simplu şi nici uşor, Să intri în graţiile adolescentelor! Iar mămica, e mândră, Cum nu se poate descrie, Nici măcar într-o poezie, Căci care-i poetul în stare să pună Sufletul unei mame, Pe-o simplă hărtie? Două flori, două surori, Au îmbobocit amândouă deodată, Ca-ntr-o poveste adevărată, Şi-acum, aş vrea să vă urez, Din suflet drum bun, În noua voastră călătorie,…

Citeste mai mult

În primăvară

Împodobită, primăvara Își laudă din plin Stăpânul, În muguri – fericiți de soare, ‘N culori-și împrăștie parfumul. Își dau binețe prin grădină, Albini  ce-s vrednice, grăbite, S-adune dulce – rod, Pentru aceasta-s tare pregătite. Își scot copiii la plimbare, Mămici, bunici  extaziați, De razele calde de soare Sunt tare … impresionați. Buchete -flori aduc în grabă- Copiii adună, dăruiesc; Cu fericirea feței strigă: – Mămico, Buni, te iubesc! Autor: Sanda Tulics

Citeste mai mult

Vacanțe în duzi și în corcoduși

Sus, în duzi și-n corcoduși, la sat La bunicii blânzi, albiți de munci, Petreceam sezonul minunat: Vacanțele noastre de prunci. Cât eram de fragezi, drăgălași, Cocoțați în dudul răbdător.. Dude savuram mânjiți-apași: Lumi de basm în pomul roditor.. Corcodușul mai mult îl iubeam: Poamele lui acre, apoi dulci, Până la cireșe le prădam, Pentru-agape proaspete, de prunci. Arborii- nu doar umbrar erau: Aveau leagăne, sufragerii, Mierle, cu cântări, ne dezmierdau; Nu visam savante jucării. Lacrimi, colb, sunt clipele ce mor.. Dudul cel bătrân e retezat, Corcodușii s-au uscat de dor De copiii ce-au plecat din sat. Prunci încărunțiți suntem de-acum Tot visând la era tinereții… Ne alină numai Domnul Bun Care ne promite Pomul Vieții. Când Isus ne va primi în Rai Sărutându-ne obrajii uzi, Fericiți, în îngeresc alai, Vom uita de corcoduși și duzi.. Autor: Marinau Daniela

Citeste mai mult

Fiul meu IV

Fiul meu, Puneţi lacăt la buzunare, Altfel vei rămâne mereu Cu buzunarele goale, Şi oricât de mult vei câştiga Cu nimic nu vei rămânea! Adună bani pentru zile rele, Dar privirea ta îndreapt-o spre stele, Iar dacă în banca cerului  îi vei depozita Niciodată nu vei falimenta, Şi dacă vei ajunge-ntr-o zi strâmtorat, Vei primi cu dobândă cerească ce-ai adunat, Pe omul sărac de la uşa ta Să nu-l izgoneşti niciodată, Căci Domnul prin el credinţa ţi-o-ncearcă, Împarte bucata de pâine cu el Luându-L pe Domnul model. Autor: Cornel Jigau

Citeste mai mult