Prin naşterea în lumea asta

Prin naşterea în lumea asta noi am venit într-un exil, Tu ne-ai trimis pentru-o slujire – şi timpul rânduindu-ni-l. Când slujba noastră şi când timpul cel hotărât va fi-mplinit, noi, fericiţi, ne vom re-ntoarce la locul drag făgăduit. Dar chiar şi-aici, ce dulci popasuri ne-ai rânduit din când în când, ce minunat ne-a fost tot drumul spre muntele slăvit urcând, de-am fi ştiut privi nainte cum ştim acum privi napoi cu cât mai plin de bucurie şi-ncredere-ai fi mers cu noi! Şi-acum când ceva ni se-ntâmplă şi trec prin noi nişte fiori, deşi nu ştim nimic nainte, stăm liniştiţi şi-ncrezători; va fi, sau nu va fi, – Tu Singur ştii numai ce ne-ai rânduit, la ce răscruce stăm! – şi totuşi ce pace ne-ai statornicit! De câte ori am fost ‘nainte la vreo răscruce ca acum eram atât de plini de teamă şi ne feream de-acest greu drum, iar azi, când asta, omeneşte, ar fi să fie şi mai grea, cu câtă linişte ne umpli fiinţa chiar privind la ea! Nu-i oare chiar şi asta, Doamne, un semn dumnezeiesc şi sfânt că tot ce ni se-ntâmplă-i planul ce-l ai cu noi pe-acest pământ? Şi chiar încrederea cea tare ce-ai pus-o-n noi în voia Ta nu-i oare tocmai ea dovada că Tu eşti Cel Ce vei lucra? … O fie voia Ta, Părinte, noi, fericiţi, Te preamărim şi-ngenuncheaţi smeriţi alături vrem liniştiţi să Ţi-o-mplinim, fă să privim numai spre Tine şi numai spre Cuvântul Tău crezând mereu cu neclintire că-i bine tot ce pare rău! Vrem să ne-ncredem mai puternic ca orişicând în Mâna Ta că noi nici bănuim acuma ce Tu mai vrei a ne-arăta. Când, Doamne, pân’ acum cu nimeni n-ai mai lucrat aşa frumos, cum să nu credem noi că astăzi ne dai un har mai luminos? Şi când trecutul tot ne este atât de plin cât îl vedem, cum n-ar fi mai degrab’ cu slavă tot viitorul ce-l avem? … O,-ncredeţi-vă-n El puternic, voi, fraţii mei, pe noul drum,…

Citeste mai mult