Cina târzie și spălarea picioarelor*

A venit Învățătorul în odaia cea de sus
La vremea făgăduită, cum la ucenici le-a spus.
Un foșnet de bucurie în odaie a-nceput
A venit Învățătorul, Fiul marelui David…

Masa este pregătită, au adus pâine și vin
Mielu-i junghiat pe piatră pentru actul cel divin.
Toate-s gata pregătite și nimic nu mai lipsește
La evrei e sărbătoare, sus luceafărul sclipește.

Deodată o tăcere se așterne în odaie,
Doar o flacără în sfeșnic pâlpâie cu-a ei văpaie.
Pace vouă ! se aude deodată-n încăpere.
Toți s-au luminat la față, parcă au primit putere.

Ucenicii împreună au stătut toți în picioare,
Cine va rosti acuma rugăciunea de-adorare?
Și Isus, luând în mână pâinea albă nedospită,
Cu o grație cerească ochii către cer ridică.

Un miros de pâine coaptă se ridică în văzduh,
Iar Isus începe-n taină rugăciunea Sa prin Duh:
Dumnezeul Meu sunt gata să fiu frânt și umilit
Pentru toți aceștia care i-am chemat și i-am iubit…

N-am pierdut nicio oiță, nicio oaie, niciun miel
Căci în sulul Cărții scrie despre Mine-n tainic fel.
Dar e unul ce mă vinde din acei ce stau la masă
Cel ce-ntinge-n blid cu Mine, care va ieși din casă.

După-o scurtă rugăciune în fața lui Dumnezeu,
“Luați, mâncați ! A zis MESIA caci acesta-i Trupul Meu!”
A frânt pâinea și le-a dat-o s-o împartă între ei
Dar ei murmurau în taină cu-ntrebări fără temei…

Vânzătorul în odaie? Cine ar putea să fie?
Doar Învățătorul toate le cunoaște și le știe!
Iacov și Ioan tunară cu-ntrebări stăruitoare:
Spune, Doamne, cin’ Te vinde? Nu cumva suntem noi oare?

Dar ISUS ridică cupa cu vinul de viță nouă,
Binecuvântându-l zise: “Adevăr vă zic Eu vouă:
Eu nu voi mai bea din viță până în împărăție
Cine dintre toți dorește cu Mine în cer să fie?

Toți s-au bucurat de pâine și de vin în noaptea-aceea
Ucenicii cu Stăpânul, cu Isus din Galileea.
Apoi au cântat cântarea care-atât de mult le place
Inimile se umplură de putere și de pace…

Și șezând așa cu toții, deodată-Nvățătorul
Se ridică de la masă având pe-al Său chip fiorul.
Fiindcă robul nu venise să îi spele pe picioare,
Însuși El luă ligheanul și-i spală pe fiecare.

S-au uitat cu toți să vadă dacă e vreun rob sa vină
Să îi spele pe picioare și să-i curețe de tină.
Se mustrau tacit în sine, parcă le era rușine,
Cum de au uitat s-aducă fiecare-un rob cu sine?

ISUS a ajuns la Petru cu ligheanul plin cu apă:
– Doamne, nu mă speli pe mine pe picioare niciodată!
– Petre, Eu sunt rob acuma ca să te învăț pe tine
Și pe toți ce sunt aicea ca să faceți toți ca mine!

După ce-a descins ștergarul și S-a așezat la masă,
Domnul i-a-ntrebat cu milă și cu vocea Lui duioasă:
– Înțelegeți voi acuma cum să fie un păstor?
Cum să fie-un frate care se numește slujitor?

Să nu fiți ca cei de-afară , poruncind cu stăpânire,
Ca și cum întreaga turmă v-a căzut la împărțire!
Voi să nu vă bateți frații și tovarășii-n lucrare,
Căci acela nu-i păstorul care-i zbir în adunare!
………………………………………………………………………………….
Așa le-a vorbit atuncea, în odaia cea de sus,
Cel ce-a coborât din ceruri și-are numele ISUS!
Însă câți din cei ce-ascultă împlinesc divină masă
Cu o inimă curată și-atitudine pioasă?

Căci dacă s-ar da pe față fiecare-așa cum vine,
Multora din adunare le-ar fi frică și rușine…
Mulți se-apropie de cină cu veninul lor sub limbă,
Ei sunt elevați în vorbe însă viața nu și-o schimbă!

Se ridică-n adunare și țin cheia-nvățăturii
Dar sunt paraleli cu masa, taina cuminecăturii…
Rugăciunea lor se-aude până hăt, la drumul mare,
Și-au pretenții să le spună frații “rabi”-n adunare.

Unii își ridică mâna, parcă-ar vrea s-atingă cerul
Strigă și gesticulează  însă inima-i ca fierul !
Sunt vopsiți pe dinafară ca și rujul de pe buze,
Însă viața e mizeră și au mințile obtuze!

În extreme pendulează între ură și iubire,
Îmbrăcați frumos pe-afară și-nlăuntru numai fire!
Miei se vor cu colți de fiară și cu blana cea lupească,
Au o formă de credință, fără să se pocăiască!

Fraților, noi stăm la masă cu ISUS din veșnicie,
Fiecare să luam seama, sfântă viața să ne fie!
Nu putem să bem paharul Domnului și-al lui Mamona
Pozând sfinți în adunare și-n realitate formă!

Actu-acesta de valoare care-i Cina Cea de Taină
Celui ce se-mpărtășește,  Domnu-i dă o nouă haină!
Mulți ar vrea să ia doar pâinea și cu vinul de valoare
Dar nu vor să mai audă de spălarea pe picioare!

Noi să nu uităm că Domnul a spus apăsat și greu:
Cine vrea cu Mine-n ceruri, să facă ce-am făcut Eu !
De aceea împlinirea să nu fie doar citire.
Cine-aude sau citește, să treacă și la-mplinire !

Autor: George Petre

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *