Copile drag,

Când nopții târzii cad iarăși frânte
Și-n urma lor doar neguri trag,
Mă-aplec cu lacrima în geană,
Să-ți scriu un sfat, copile drag.

Nu vreau din el să fac poruncă
Și nu doresc să te-ntristezi ;
Vreau doar să-asculți ale mele vorbe,
Și-n fapte să le prelucrezi.

Nu suntem stânci, suntem doar aburi,
Ce-apar ușor, apoi se duc…
Suntem ca frunzele pe ramuri
Ce toamna cad, și se usuc’.

Îți dau copile drag îndemnul
Mereu în viața ta să-L pui,
Pe Cel ce-a condamnat păcatul
Și greul tău doar Lui să-I spui.

Să nu te-apleci la fel ca iarba
Ce tremură de vânt și ploi ;
Tu fruntea să ți-o îndrepți spre ceruri,
Când treci prin lacrimi și nevoi.

Să n-ai tovarăși ce sfidează
Al vieții dar ce-i dat de sus ;
Să  nu cerșești nici pâinea milei,
La cei ce cred că te-au răpus.

Te uită-n pragul casei astăzi,
De mama ta mereu să-asculți ;
De uită iarna frig să-aducă,
Pe mama ta să nu o uiți.

În nopți târzii și-a smuls odihna,
Făcând-o lacrimi pentru tine…
A fost ca îngerul în noapte,
Veghind mereu să-ți fie bine .

Cunosc ce suplă este lumea,
Ca o fecioară îmbrăcată-n in;
Să știi, cu-o mână-ți dă și miere,
Cu cealaltă-ți dă venin.

Îndrăgostit am fost de dânsa
Atâția ani m-a dezmierdat….
De-ai știi copile ce otravă,
Ascunde lumea de păcat…

Să fii ca vulturul ce-atinge
Și vârfuri îngropate-n nori !
Să fii o geană de lumină
De vrei să-ajungi ai vieții zori !

Să fii talantul ce aduce,
Talanți de aur și argint ;
Să nu te lași sedus de pofte,
Când te momesc, când râd, și mint.

Să ai în tine pe Hristosul,
Ce șlefuiește inimi, azi ;
Să crești frumos precum pădurea
De fagi, de carpeni, sau de brazi !

Și-acum când umbrele tăcerii
Spre miezul nopții se retrag,
Îți scriu cu pana-înlăcrimată,
De dorul  tău copile drag….

Autor: Viorel Balca

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *