Darul

Veneau oameni peste oameni la Isus
Şi fiecare, fiecare un dar I-a adus:
Bogaţii mulţiBANI şi-aurite icoane,
Săracii colaci, lumânări şi bomboane,
Care cămăşi şi care ştergare,
Care de care, care de care…

Fiecare se-nchină cu ochii călugăreşti:
„Doamne, Te rog, darul să-mi însuteşti!..”
Isus dădea fiecărui numaidecât
Cui şi cât, cui şi cât…

Mi-am găsit şi eu un loc în rând cu alţii –
Mai sărac ca săracii, mai bogat ca bogaţii…
„Ce-ai venit, ce te rogi, ce-ai dori?”
„Doamne, să-Ţi mulţumesc că-am putut veni…
Că m-ai lecuit de boli şi beţie,
Cuvântul şi Viaţa că mi-ai turnat-o mie,
Că, uneori, în şifonata-mi fiinţă
Mă mai lupt cu durerea de necredinţă,
Şi-s viu, şi trăiesc… nu ca mai înainte,
Când muream şi muream în cerinţe de pântec…
Îmi însuteşte, Doamne, vederea mea ce vede!
Îmi însuteşte, Doamne, şi inima ce crede!..”
Isus mi-a spus:”Sunt foarte bucuros de tine!”
Şi mi-a pus în palma mea o bucăţică de pâine.

 

Autor: Victor Bragagiu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *