De-a lungul anilor…(2)

De-a lungul anilor am mers
Pe calea de Cristos trasată
Căci altă cale-n Univers
Nu este binecuvântată…

Toți pașii noștri de pribegi
I-a îndreptat spre veșnicie
Am spus la prieteni și colegi
Ce bine-i în ucenicie.

Opreliști fost-au… mii și mii,
Dumbrăvi puține, multă zgură
Ne-au dat imbold euforii
Și vorbe calde din Scriptură.

Au fost văpăi de nedescris
Dar au produs purificare
În tot ce-am spus și ce am scris
S-a adunat încredințare.

Necazuri grele-au abundat
C-așa e trecerea spre stele
Pe Testamente ne-am bazat
Nu pe zidirea din surcele.

Au fost și clipe când gândeam
Că nu e pentru noi scăpare
Cu lacrimi grele,-atunci, plângeam
Dar am văzut cum EL apare.

De-a lungul anilor, mereu,
Văzut-am sfinte intervenții
Trăirile cu Dumnezeu
Au fost reale, nu invenții…

Când am căzut ne-a ridicat
Cu vorbe pline de candoare
El, Medicul, ne-a vindecat
Când a văzut că, mult, ne doare.

Infernul a trimis săgeți
Lăuntru tot să-l perforeze
Să ne-atașăm de-acei drumeți
Ce-n Vie nu vor să lucreze…

Dar brațu-I tare ne-a păzit
Și-am dobândit, din nou, tărie
Iar biruința ne-a zâmbit
Și ne-a umplut cu bucurie.

O, anii toți au fost frumoși
Căci harul ne-a-nsoțit pe cale
Am fost în toate credincioși
Iubind cântări, iubind petale.

De-aci ‘nainte tot cu El
Călătorim, voioși, spre țintă.
Știind că e EMANUEL
Tot ce ne-aduce, ne încântă.

Autor: George Cornici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *