De binecuvântare

Din nevăzut, din nefiinţă
Un chip frumos Doamne mi-ai dat
Suflare sfântă-ai pus în mine
Şi mult m-ai binecuvântat

De sunt aici, la închinare
În părtăşii cu fraţii mei
E numai îndurarea-Ţi mare
Ce-o laşi peste copii Tăi

Trăim vremuri de grea-ncercare
Şi-n orice zi am vrea să vii
Ne-am săturat Doamne aicea
Şi Te aşteptăm să ne mângâi

Aleşii tăi ce altădată
Îţi dădeau slavă, Te-ascultau
S-au rătăcit în multe lături
Pe Calea-ţi doar câţiva mai stau

Dar noi ce stăm azi în picioare
La cortul sfânt mai alergăm
Avem astăzi o sărbătoare
Şi Ţie vrem să Ţi-o-nchinăm

Ne-ai învăţat prin Cartea sfântă
Căci Tu dai binecuvântare
Deci Te rugăm, cobori din slavă
Şi fă-ne azi, o cercetare

Priveşte Tu, din înălţime
Acest copil firav, micuţ
Pătrunde azi a lui fiinţă
Ca-n toată viaţa să-i fii scut

De azi şi pănă când la Tine
Îl vei chema cu toţi ce-i sfinţi
Călăuzeşte-l toată viaţa
Să fie-n lume un far aprins

Poate va fi chemat să fie
Un rob cu vază sau ascuns
Poate martir va fi să fie
Tu dă-i puterea Ta de sus

Pentru părinţi să fie-o oază
De bucurii la bătrâneţe
Smerit să fie şi s-asculte
Mereu de ale lor poveţe

Ei, l-au primit ca de la Tine
Şi nu s-au îndoit deloc
Răsplata, Tu să le fii Doamne
Păstrându-le în Cer un loc

Să ai milă ca-n pribegia
Ce le rămâne pe pământ
Să nu ducă lipsă de pâine
Dar nici de hrană din Cuvânt

Copilu acesta care-n braţe
Îl poartă azi naintea Ta
Să îi cinstească pân la capăt
Aşa cum Tu ne-ai învăţaţ

Azi, taţii nu-s luaţi în seamă
Nimeni nu vor să-i asculte
Copii azi nu au ruşine
Respect de tâmplele cărunte

Iar mamele, privesc prin geamuri
Să mai zărească un copil
Să vină, să le mai întrebe
Să-şi afle-n ei un pic de-alin

Dar vai, căte mame oftează
Şi iar adorm cu feţe plânse
Căci s-au îmbolnăvit de lipsuri
Şi grijuri până îi crescuse

Iar mari acum, au dat uitării
Căsuţa-n care au crescut
Se cred puternici, ca ei nimeni
Vai, soarta lor e de temut

Nimeni de-aici, toţi să o ştie
Nu-i de-nţelept precum Samson
Dar când n-a ascultat de tata
Orb a ajuns, vandut ca rob

Căci este-o sfântă judecată
Şi o poruncă sfântă scrisă
De vrei să trăoieşti mult şi bine
Cinsteşte-ţi mama tu, copile

Căci nimeni n-a iubit vreodată
Cu o iubire ca a ei
I se sfărâmă-n piept inima
De dor după copii ei

Degeaba-i alerga odată
Cu-n smoc de flori l-al său mormânt
Căci nu mai simte, nu mai vede
Ce-ar fi dorit pe-acest pământ

Onoru aici i se cuvine
Şi-atăt de mult ei îi lipseşte
Dincolo va fi mângâiată
Aici inima-i clocoteşte

Dar ce am spus, să ştie oricine
Care nu vrea pe-acest pământ
Să îşi iubească pururi mama
Nu-i vrednic de noul Pământ

Vorbit-a Domnul în vechime
Şi azi din nou ne aminteşte
Nimeni n-are viaţă lungă
Pe părinţi de nu cinsteşte

Pune Doamne-o legătură
Între taţi şi între fii
Ca să ne ridici la Tine
Împreună când Tu vii.

Autor: Mariana Mesaros

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *