Drumul suferinţei…

Gemea pământul… sub picioarele mulţimii…
De strigătele oarbe… “La moarte!… este vinovat!…”
Sub greutatea crucii Hristos purta păcatul lumii
Pe drumul suferinţei… bătut cu biciul şi scuipat.

Mergea desculţ prin pălămidă, ghimpi şi spini…
Dispreţuit de acei pe care atât de mult El i-a iubit
De ai Săi era la moarte condamnat… nu de străini
Între tâlhari şi hoţi… la Golgota să fie răstignit.

Urca încet… zdrobit de a crucii grea povoară…
Fără puteri… căzut în praf cu sânge amestecat
Şi n-a fost nimeni să-I aline durerea arzătoare…
Să-I şteargă ranele şi obrazul Lui înlăcrimat.

…Om al durerii… de atâtea lovituri străpuns…
Tu ai luat asupra Ta… osânda şi ocara lumii…
Pentru întreaga omenire Isuse Te-ai rugat şi-ai plâns
Acolo în Ghetsimani unde martori Îţi erau măslinii…

…Dar iată-L ridicat… pe lemnul de ocară…
Bătut în cuie:  Isus, Preasfântul Miel… însângerat
Pe altarul suferinţei a venit din cer să moară
Ca orice suflet să fie în jertfa Lui răscumpărat.

S-a zguduit în întuneric chiar şi Pământul…
Simţind spasmele durerii Fiului lui Dumnezeu
Pe crucea Golgotei… omul astăzi răstignea Cuvântul
Pe Cel fără de Început… pe Domnul, Creatorul Său.

Sânge curgea… din mâini, din coastă, din picioare
Prin spinii cu ură înfipţi… pe fruntea de răni plină
Şi în loc de apă I-au dat oţet să bea şi fiere amară
Când se stingea de sete Izvorul de Viaţă şi Lumină.

…El pentru noi S-a jertjit pe crucea durerii…
Cu dragostea Lui omenirea întreagă a îmbrăţişat
Cu al Său sânge Preasfânt Isus a plătit preţul iertării
Ca orice suflet ce crede în El să fie spălat de păcat.

Autor: Mihail Cebotarev

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *