Duhul Sfant

Ce-ar mai trebui să facă Domnul,
Pentru om… ca să se trezească?
Semnele se scurg zilnic cu duiumul,
Și tot nu vrea la cruce să s-oprească.

Scriptura spune: Oricine va chema
Numele Lui, va fi un om mântuit.
Dar pe om îl mai cuprinde teama,
Sub al păcatului greutate chinuit.

A promis Dumnezeu, că… peste feciori,
Fecioare, tineri, bătrâni, orice făptură…
În zilele din urmă, de cele mai multe ori,
Va turna Duhul Sfânt… fără de măsură.

Și iată… că toarnă și azi din abundență,
De zile-ntregi, săptămâni și ani buni.
Pătrunzând în noi a iubirii clemență,
Pentru veșnicie, comoara vieții aduni.

Din Duhul Său peste orice făptură,
De peste-ntregul pământ, coboară…
Limbi de foc… cu a păcii căldură…
Să facă inima… pentru zbor mai ușoară.

Limbi străine… limbi necunoscute…
Unora cunoscute…  prin Duhul Sfânt primite.
Sunt limbi… în care… inimi au fost născute,
Vorbiri limbi… se fac tot mai des… auzite.

Revărsările Duhului Sfânt, ne umple
Cu mai multă putere și credincioșie.
Pe cărarea vieții… pașii vor să umble,
Cu credincioșie… spre-a cerului moșie.

Am auzit: de sânge, foc, vârtejuri de fum…
Coborâte din cer… pe-a vremurilor geană.
Proorocii au vorbit… vorbesc… și acum…
În vedenii și visuri… cu sfințită teamă.

Minuni de minuni… nimic nu-i mister,
Puneți-vă nădejdea toată… în Domnul.
Proorocul vorbește… cu tărie din cer…
După cum se cere și cum îndeamnă Duhul.

Dezvăluie cerești mistere… să se știe…
De semne din cer… și minuni pe pământ.
Ce prevestesc vremea, când pe nor o să vie,
Când solia striga-va: “Domnul vine curând.”

Și iată… semnele zilelor din urmă…
Cum rând pe rând se împlinesc fugind.
Dezlănțuirile urii… în dragoste scurmă…
Clipele fericirii… cu răutate lovind.

Spre norul Slavei fiți gata… să zburați…
În haina neprihănirii… fiți îmbrăcați.
În adevăr să umblați… de strajă stați…
La sunetul trâmbiței, cu toții vegheați.

Ne dă Duhul puteri și daruri minunate,
Să rodească… în noi roadele sfințirii:
Dragostea, bucuria, pacea inimii curate,
Îndelunga răbdare, bunătatea iubirii,

Facerea de bine, credincioșia în adevăr.
Neprihănirea spre lauda Lui, îndurarea…
Smerenia… ce are veșnicia într-adevăr,
Prin înțelepciunea, ce ne-o dă mântuirea.
Amin!

Autor: Dan Viorica

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *