Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu! (Cina)

L-au urcat într-o prăjină
Ca pe șarpele de-aramă
Pe Acel ce n-are vină
Ei, călăii fără teamă!

Unde credeți c-o să fugă
Șerpii de pe lângă Dânsul?
Mâna Lui o să-i ajungă!
N-au crezut că El e Unsul !…

L-au batjocorit în față,
L-au scuipat și I-au dat palme.
N-au crezut că Și-a dat viața
Pentru ei, primind sudalme.

L-au urcat cu dușmănie
Raza soarelui să-L ardă,
Pe un stâlp L-au prins în cuie
Dar la urmă au să vadă !

L-au întins, L-au prins în cuie
Ca pe pielea cea de miel.
Dar cei răi n-o să rămâie
Ei nepedepsiți de El…

Credeți oare ca țărâna
Îi ascunde pentru veci?
Ei au să plătească vina!
Vor ieși din cripte reci !

Dumnezeul Meu! – El zise,
Dumnezeul Meu ! Mă scapă!
Proorociile prezise
Spun că n-o să-Mi dea nici apă !

Dumnezeul Meu, acuma,
Te îndură și îi iartă!
Nu le ține-n seamă vina,
Uita-Te la palma-Mi spartă!

Și S-a stins ca o scânteie
A zburat-o-n ceruri vântul,
Sfânta noastră epopee
O cunoaște-ntreg pământul…

Vântul Duhului de-atuncea
Te va duce și pe tine
Fiindcă tu ai crezut  crucea
Vei zbura spre zări senine!

Azi la Cina Cea de Taină
Ne-aducem de El aminte,
Orice suflet ce se caină,
Simte sângele-I fierbinte!

Trupul Lui ca pâinea coaptă
Sângele-I ca rodul viței
Ne conferă-o viață dreaptă
Azi prin prisma pocăinței !

N-am fi meritat vreodată
Să ne ierte pentru vină
Haina ne-ar fi fost pătată
Veșnic de o neagră tină!

Dar la Cină El primește
Pe acel ce cu credință
Vine și se pocăiește
Și îl scapă de sentință !

Nu te eschiva la Cină,
Stai cu El la masă, frate,
El îți șterge orice vină
Și te iartă de păcate!

Doamne, fă ca toți creștinii
Să se-așeze și la Cină
Toți să fie ca și crinii,
Parfumând a ta grădină!

Lasă Duhul Sfânt ISUSE
S-atingă pe fiecare,
Să intrăm cu toți pe ușă
Sus la sfânta sărbătoare!

Celebrând cereasca-Ți Cină
Cu toți sfinții în mărire,
Primind sfânta Ta lumină
Celebrăm a Ta iubire!

Autor: George Petre

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *