E-atâta frig în suflet fără tine…

E-atâta frig în suflet fără tine…
Când în genunchi te cheamă pentru-Mpărat,
Și șoaptele  ce-i  sunt-nnecate în suspine,
Se adâncesc în fața Tronului Înalt…

E-atâta brumă-n inima de mamă,
Când iarăși singură îngenunchează
În fața Creatorului iubit,
Și inima, atât îi sângerează…

Căci, ce are mai scump  și ce îi e mai drag:
Copilul legănărilor duioase,
…s-a-ndepărtat și a plecat…
Departe dus de casă și … de-Acasă…

Atâtea lacrimi se înnoadă,
Și se-ntâlnesc cu ale  inimii-n sufletul ei,
Căci Pâinea-sfântă, dulce și aleasă,
Nu e dorită și mâncată de copiii ei.

Și azi îngenunchează singură la cruce,
Cu mâini încrucișate-n
Lacrimile atâta de fierbinți și aspre,
În faţa Salvatorului iubit,
În plânsul vocii de durere sugrumată.

Ele mijlocesc – jelind o sfâşiere dureroasă:
– Stăpâne-Tată, Fiule Iubit și Duhule Mărite,
Îti dau onoare… mă smeresc …
Dar am o întrebare și acum,
Aceea pe care eu demult, ”o plâng”:
– Mai este mult până-i aduci Acasă?

Căci îmi e frig în rugăciune fără ei,
Mă simt… furată  de-ntuneric… și săracă,
Și geamătul din mine iar Te-ntreabă:
– Mai este? Cât mai e până-i aduci la Masă?

********************************
Cad boabe-lacrimi pe genunchi,
Și inima îi sângerează…
Ea, poate-acolo-n rugă va muri,
Sau poate … va trăi… da-n mijlociri va fi tot trează;
Nu-și va-ntrerupe jalea-n lăcrimare,
Va aștepta-n speranţa căci:
Dumnezeu o-aude,
Dumnezeu Se-ndură și  lucrează
Și-i va întoarce fiii pentru ea și pentru El
Din lumea asta rea și mare…

Autor: Sanda Tulics

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *