Făgăduit de Dumnezeu.

Încet pe cer răsare luna
ce plouă raze de argint
şi constelaţii câte una
presoară cerul rând pe rând.

Sub revărsarea argintie
ce-o conturează-un palmier,
îngenunchiat în colb de glie
stă un bătrân prinvind spre cer.

De sus, din înălţimea mare,
de unde vremea-şi i-a hotar,
pe unde vântul stă-n cămare,
iar ploaia-i strânsă-n stăvilar,

De unde cerul se desface
umplut de harul Celui Viu,
coboară un cuvânt de pace:
-La anul vei avea un fiu!

A coborât făgăduinţa
pentru Avraam, primul evreu,
neprihănită-a fost credinţa
ce-a socotit-o Dumnezeu.

Şi-apoi, la vremea hotărâtă,
sub raza ce lucea mereu,
veni un prunc pe-o sfântă-aripă
FĂGĂDUIT DE DUMNEZEU!
*   *   *
Făgăduit? Ţi-o amintire
ne duce viacuri multe-n zbor,
şi vezi un preot, ce-n slujire
tot mijlocea pentru popor.

Şi vezi cum poala cea cerească
se strânge sul, să iasă blând
un chip cu faţă îngerească,
ce ţine drumul spre pământ.

Şi-n umbra care-o ţes într-una
pereţii templului slăvit,
părea că soarele şi luna
prin solul sfânt au coborât.

Şi chiar de Zaharia-n sine
se sperie la graiul viu,
el totuşi auzise bine:
-Curând ţi se va naşte-un fiu!

Se împlini şi de-astă dată
cuvântul cel de sus venit,
căci pruncu-a fost poruncă dată,
DE DUMNEZEU FĂGĂDUIT!
*   *   *
Din nou dispare mesagerul
ce fericire a adus,
c-apoi să se desfacă cerul
şi să-l promită pe Isus.

Şi aştepta Maria-ntr-una
şi ceasul sfânt,şi-alesul său,
să-şi pună vălul şi cununa
ce-o pregătise Dumnezeu.

Iubea pe Domnul cu ardoare
cu toată tinereţea sa,
şi casa templului cel mare
cu o dulceaţă sfântă-n ea.

Dar gându-i alungat de-odată
de un arhanghel coborât,
ce umple încăperea toată
cu harul Domnului slăvit.

O frică şi o neputinţă-o
robi la graiul Celui Viu,
ce-i revărsă-o făgăduinţă:
-Curând ţi se va naşte-un Fiu!

Acum uimirea o cuprinse
şi bucuria-n pieptul său,
un Prunc din locuri necuprinse,
FĂGĂDUIT DE DUMNEZEU!
*   *   *
O, Înger plin de fericire,
ce duci mesaj de bucurii,
care împarţi de sus iubire-
vedem căci şi acuma vii.

Şi mărturie-i pruncul, care
în braţul mamei stă ascuns,
şi ştim,că Dumnezeul mare
cu harul veşnic l-a pătruns.

Mai ştim,c-o dragoste aleasă
găsesc micuţii la Isus,
şi prin venirea lor frumoasă
făgăduinţa au adus.

Căci bucuria în cămine,
şi pacea sfântă, şi credinţa,
sunt mesageri din slăvi divine
ce-şi împlinesc făgăduinţa.

Mai cerem binecuvântare,
mai cerem multe ce-am dori,
chiar dacă ştim, că harul mare
e peste el din prima zi.

Căci Domnul îi va fi Părinte,
de-acum va fi cu el mereu,
iar voi luaţi oricând aminte,
căci e TRIMIS DE DUMNEZEU!

Autor: Liliana Hiticas

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *