FĂPTURĂ NOUĂ

În lumea plăcerilor deseori te-ai cufundat,
Uitând de speranţă, credinţă…
Înrolat în mreajma viciilor tu deseori te-ai aflat,
Iar prin desfrâuri şi rătăciri viaţa ta s-a perindat…

Însă, o chemare, un strigăt în tăcere
Tu astăzi ai auzit…
Şi, din zi în zi, era tot mai puternică şi mai arzătoare
Căci Cerul voia fiul pierdut să îşi salveze!

La răsăritul soarelui,
La amiază,
Seara-n asfinţit,
Clipă de clipă, neîncetat
Cerul către tine solia-şi trimitea:

„Fiul Meu preaiubit, te iubesc!
Apucă-Mi mâna şi lasă-mă să te salvez!”

Când iarăşi te-afundai în mreajma rătăcirii
Chemarea Divină răsuna tot mai clar în lăuntrul tău:
„Copilul Meu, încă te iubesc…
Te iubesc prea mult încât vreau inima să-ţi înnoieşti
Şi pe altar de rugă, în taină, să mi-o predai!”

Astăzi, chemarea n-ai mai auzit
Căci chiar acum Cuvântul în viaţa ta l-ai primit,
Din mreajma viciilor te-ai desprins,
Speranţa şi credinţa în sufletu-ţi au înviat
Şi de plăcerile lumeşti degrabă ai fugit!

Astăzi, îmbrăcat în alb, aştepţi ca Cerul binecuvântarea să-Şi reverse
Şi Duhul Sfânt din plin să-ţi inunde inima, gândul şi viaţa
Căci azi eşti o făptură nouă,
Renăscut prin credinţă şi evlavie,
Pregătit pentru întâlnirea cu Existenţa!

Autor: Ciupercă Flaviana

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *