Haine albe…

Îmbrăcaţi cu-n mare dor,
Îndemnaţi de-un sfânt fior,
Străluciţi în haine albe
Mai frumos ca mii de salbe!

E un ceas, o zi măreaţă,
Azi e-o nouă dimineaţă!
Aţi ieşit din noaptea grea
Ştiţi că asta Domnul vrea!

Cu El faceţi legământ
Cu Acela care-I sfânt.
Vă primeşte-n harul Său
Vă iubeşte Dumnezeu!

Deja i-aţi văzut iubirea
Şi i-aţi intâlnit privirea
Nu ca Moise altădată,
Dar l-aţi întalnit odată

Voi nu L-aţi văzut în nor,
Dar credeţi că-I Salvator.
N-aţi văzut rugul aprins,
Dar inima i-aţi deschis.

Semne voi nu aţi văzut,
Dar ferice c-aţi crezut!
Nu-i fericit cel ce vede,
Fericit e cel ce crede!

Mulţi sunt cei ce au văzut
Şi totuşi, nu au crezut.
Sunt martori ce vă ascultă
Poate că mulţi se frământă

Văzând ale voastre haine,
Inima lor naşte taine…
Întrebări fără răspuns
Poate astăzi i-au străpuns!

Haine albe, nepătate,
Zâmbetele voastre toate
Poate că n-au înteles
Intr-o lume fără sens!

Prieten drag ce nu găseşti
Niciun sens, ca să trăieşti
Într-o lume fără miză
Vorbindu-se doar de criză,

Într-o lume-aşa murdară
Fă un pas şi ieşi afară!
Îmbracă-te-n haine noi…
Haide, nu mai sta-n noroi!

Haine albe să îmbraci
Cu Domnul să te împaci.
Oricât ar fi de murdare,
El îţi poate da iertare!

Autor: Valentin Joita

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *