Inbracati in mare dor

“Îmbrăcaţi cu-n mare dor,
Îndemnaţi de-un sfânt fior
Străluciţi în haine albe
Mai frumos ca mii de salbe!

E un ceas, o zi mareaţă
Azi e-o nouă dimineaţă.
Aţi ieşit din noaptea grea
Ştiţi că asta Domnul vrea!

Cu El faceţi legământ
Cu Acela care-I sfânt.
Vă primeşte-n harul Său
Vă iubeşte Dumnezeu!

Deja i-aţi văzut iubirea
Şi i-aţi intâlnit privirea…
Nu ca Moise altă-dată
Dar L-aţi întalnit odată!

Voi nu L-aţi văzut în nor,
Dar credeţi că-I Salvator
N-aţi văzut rugul aprins,
Dar inima i-aţi deschis

Semne voi nu aţi văzut
Dar ferice c-aţi crezut!
Nu-i fericit cel ce vede
Fericit e cel ce crede!

Mulţi sunt cei ce au văzut
Şi totuşi, nu au crezut…
Sunt martori ce vă ascultă
Poate pe mulţi îi framântă

Văzând ale voastre haine,
Inima lor naşte taine…
Întrebari fară răspuns
Poate astăzi i-au străpuns!

Haine albe nepătate,
Zâmbetele voastre toate
Poate că n-au înteles
Intr-o lume fară sens…

Prieten drag ce nu gaseşti
Niciun sens ca să trăieşti
Intr-o lume fară miză
Vorbindu-se doar de criză,

Intr-o lume-aşa murdară
Fă un pas şi iesi afară!
Îmbracă-te-n haine noi…
Haide, nu mai sta-n noroi!

Haine albe să îmbraci
Cu Domnul să te împaci
Oricât ar fi de murdare,
El îti poate da iertare!

Autor: Anonim

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *