„Încordează-ți arcul cu mâna ta”

„Elisei i-a zis: „Ia un arc și săgeți!” Și a luat un arc și niște săgeți.
Apoi Elisei a zis împăratului lui Israel:
„Încordează arcul cu mâna ta.” Și după ce l-a încordat cu mâna lui,
Elisei și-a pus mâinile pe mâinile împăratului.” (2 Împărați. 13:15, 16)

Încordează-ți arcul la-nceput de an
Căci se apropie vrăjmașul cu pas viclean
Ochește bine și uită-te cu multă grijă
La leul ce răcnește, spre tine ca să vină.

Încoredează-ți arcul cu mâinile amândouă
Și pune-n grabă în arcul tău săgeată nouă,
Ca să fi sigur că nicicum nu vei da greș
Și cu-o sigură săgeată pe văjmaș să-l biruiești.

Încordează-ți arcul cu toată iscusința,
Căci de el depinde, înfrîngerea sau biruința
Și nu-l lăsa nicicum din mână ca să-ți slăbească,
Când vrăjmașul prin spate vrea să te lovească.

Încordează-ți arcul și nu sta nepăsător,
Căci bătălia cere jertfă pentru omul trecător
El își cunoaște ținta ce și-a ales-o la-nceput de an
Și vrea cu orice chip ca Dumnezeu să-i fie suveran.

Încordează-ți arcul în fiecare dimineață,
Și rugăciunea să-ți fie călăuză și povață
Iar Duhul Sfânt să se coboare peste tine,
Aduncându-ți înviorare și gânduri mai senine.

Încoredează-ți arcul când vii la închinare,
Și uită-te cu milă la cei căzuți pe cale,
Tu caută ca să mângâi și să-nbărbătezi,
Căci Domnul te-a chemat în vie, să lucrezi.

Încordează-ți arcul azi și-n adunare,
Ca tu să poți lăuda pe Domnul prin cântare,
Iar tolba să-ți fie mereu plină de săgeți,
Și din Cuvântul vieți pe alți tu să-i înveți.

Încordează-ți arcul și fi gata să lovești,
Păcatul ce-a pătruns și-n locurile cerești
Și nu-l lăsa nicicum să-l biruiască
Pe cel orbit de firea pământească.

Încordează-ti arcul dar fără gălăgie,
Ca sa poți ținti o nouă Împărăție,
Iar mâna de pe arc să nu o lași în jos,
Căci biruința este numai prin Hristos.

Încordează-ți arcul prin credință,
Căci numai atunci te vei bucura de biruință
Nu te opri din luptă și din alergare
Căci Dumnezeu te va-nsoți pe cale.

Doamne noi astăzi venim și te rugăm,
Ca mâna Ta să fie peste noi, când ne luptăm,
Și umiliți cerem ca binecuvântarea Ta,
Să se-odihnească zilnic și-n viața mea.

Învață-ne din nou cum arcul să-l mânuim,
Ca prin dragoste pe vrăjmaș să-l biruim,
Iar mâna Ta cea bună și alinătoare
S-aducă vindecare, chiar și-n adunare.

Și dacă astăzi nu mai ai putere,
Să-ți încordezi arcul doar din vedere,
Puneți mâna ta, în mâna lui Isus,
Iar ținta ta să fie patria de sus.

Autor: Gicu Cotlet

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *