Într-un cuib de rândunici

Într-un cuib de rândunici,
Din trei ouşoare mici,
Au ieşit trei puişori,
Mititei şi gălbiori,
Cu puf şi cu caş la gură,
Chiar la mine-n bătătură.

Părinţii-au muncit de zor,
Cu pasiune şi cu spor
Şi cam într-o săptămână,
Au făcut o treabă bună.

Fără niciun arhitect,
Sau aviz de la expert,
Au lucrat cu măiestrie,
Precum omul c-o mistrie,
Şi doar cu un cioculeţ
Şi-au făcut un cuibuleţ,
Parcă-ar fi un coşuleţ!

Puişorii mititei
Sunt atât de frumuşei,
Iar părinţii zboară-ntruna,
Prin văzduh întotdeauna,
Să le-aducă de mâncare,
Până când o fi să zboare.

Puişorii cresc de zor,
Gata pentru primul zbor,
Căci curând ei vor zbura,
Tocmai până-n Africa!

Cu fragile aripioare,
Peste mări vor şti să zboare,
Fără hartă frăţioare,
Ce minune foarte mare!

Iar la vară tot aici,
Chiar aceleaşi rândunici,
Vor cloci trei ouă mici
Şi vor creşte puişori,
Frumuşei şi gălbiori,
Care toamna vor zbura,
Din nou către Africa!

Oare doar din întâmplare,
Se înalţă către soare,
Fără roţi,fără motoare,
Precum nişte reactoare,
Păsărele mii şi mii,
Nişte-aeroplane vii,
Ce îşi cresc ai lor copii,
Ciripind toate în cor,
Preamărind pe Creator?!

Haideţi să ne-alăturăm,
Şi în cor toţi să cântăm,
Că pe oameni I-a creat,
După chipu-I minunat!

Autor: Cornel Jigau

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *