Iubirea Ta, de Tată

Primim mereu, Iubirea Ta de Tată,
Tu mâna Îți întinzi spre vindecare
Și dacă omul strigă, doar odată,
Tu ești balsam, pe rana care doare.

Din cerul sfânt, din tronul Tău coboară,
Nenumărate râuri de iubire
Și dragostea-Ți ca brâuri ne-nfășoară,
Răscumpărându-ne din crunta înrobire.

L-ai dat pe altar, pe Unicul Tău Fiu,
Știind că El, Cristosul, o să moară,
Ca eu să fiu din morți, un suflet viu
Și Tu să-mi fii, a inimii comoară.

Tu ești aici, aproape, lângă mine
Privirea Ta, mă scaldă în lumină,
Căldura Ta, m-apropie de Tine,
Suflarea Ta, la pieptu-Ți mă alină.

Tu mă ridici din lacrimi și suspin,
În palma Ta mă iei cu gingășie,
Eu sunt al Tău, și nu mai sunt străin,
Tu mă iubești demult, din veșnicie.

În Cartea Vieții, Doamne, Tu m-ai scris
Și pasu-mi întărești pe calea sfântă,
Un loc îmi pregăteşti în Paradis,
Așa cum legea dragostei cuvântă.

Tu ești oricând, la cârma vieții mele,
În lumea asta plină de necazuri
Și mă ridici în mila Ta, la stele,
Când sunt lovit ades, de mari talazuri.

Îmi dăruieștiIubirea Ta de Tată,
Din răsărit de soare la apus,
Aștept s-o văd… Iubirea Ta odată,
Ce s-a’ntrupat în Fiul Tău, Isus.
Amin.

Autor: Raneta Alexandru

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *