La cină

Ori de câte ori, la cină,
Îmi ridic privirea-n sus,
Simt, înfiorat în suflet,
Harul Domnului Isus!

Ori de câte ori genunchii
Mi se pleacă la pământ
Îmi aduc mereu aminte
De duiosul Său Cuvânt.

Și de câte ori în rugă,
Lângă pâinea frântă stau
Vreau, din inima întreagă,
Mulțumirea mea să-I dau.

Căci așa după cum Pâinea,
Sub privire ni s-a frânt,
Trupu-I sfârtecat de cuie
Ne-a fost dat pe-acest pământ.

Și așa precum potirul
Rod de viță ne-a-mpărțit,
Prințul Cerului, prin cruce,
Sângele-i ne-a dăruit.

De aceea astăzi iarăși,
După ani trecuți în șir,
Simt aceeași cercetare
Lângă Pâine și Potir.

Și din ele, gust puterea
Fiului lui Dumnezeu,
Care S-a jertfit pe cruce
Ca să am iertare eu.

Cerul și-a deschis izvorul,
Cu iertare și cu har…!
Pentru-o lume de păcate
Curge Mântuirea-n dar.

Căci din coasta Lui străpunsă
Pentru vina tuturor,
Curge sângele șiroaie,
Curge leac alinător.

Doamne, astăzi când la cină
Frații mi-i îmbrățișez,
Simt fiorul Tău în suflet,
Simt că iar mă cercetezi.

Și îmi spui că nu-i departe
Ziua când în Cerul Sfânt,
Vor serba odată cina
Frații Tăi de pe pământ.

Doamne, dă-mi Te rog puterea
Întâlnită în Cuvânt
Să trăiesc mereu cu Tine,
După sfântul legământ.

Iar atunci, la Țărm, o, Doamne
De fiorul sfânt pătruns,
Îți voi mulțumi și-acolo
Pentru Trupul Tău străpuns!

 

Autor: Emil Bulgar

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *