Lacrimi de mamă

Cad stropi de ploaie caldă,
O lacrimă de mamă
Ce în genunchi suspină,
Inima-și așterne,
În fața milei sfinte
De Domn curat, iubit,
E-ncovoiată-n rugă de fiul … risipit.

Inundă poala hainei pe locul unde stă,
În gând purtându-și ruga,
‘N oftat atât de greu,
Și curg puhoaie – lacrimi  ce izvorăsc din suflet;
…Copilul meu, copilul meu…

Un gând… și ea tresare;
”Să fie ca… la Lazăr”?
Când l-a găsit-ngropat?
Îi  revine în memorie, tabloul de-altădat’.

Pe față Îi curg lacrimi, sunt lacrimi de-Mpărat.
Se-ndreaptă către Tatăl, spre Cel ce ne-a iubit,
Ce-n Golgota în chinuri, scump Fiu’ I-a suferit…
-Te rog, din astă  lume, atâta de murdară,
Adu-i degrabă fiul, și-l fă… ca odinioară,
În brațul mamei plânse şi rugilor din lacrimi,
O, fie-Ți milă Tată, din patimi grele-l scoate.

***
Un vânticel, un susur ce-alină în suspine,
O mângâie pe mamă, durerea îi alină:
-Oprește-te din plâns… căci, o să fie bine!

…O pace ca … o Pâine, o satură deodată;
Pe-aici, a trecut Domnul!
…Ca și cu Moise  altădată!
Încredințată-n bine, și plină-n multumire,
Ea cântă-n sfântă-șoaptă, cu dragoste, iubire,
C-a mângâiat-o-n Duhul și azi ca și-altă dată.
Și-plină de credință, ea își-așteaptă fiul,
Căci într-o zi ,el îi va bate-n în poartă.

Autor: Sanda Tulics

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *