Metanoia

Universul neuronic
Cu celule programate
Ce cu dublă legătură
Sunt unite și legate,
Ca un univers galactic
Sub egide și sub flamuri
Ce-și arată-ncrengătura
Ca un arbore cu ramuri,
Se numește mintea noastră,
Materia cenușie
Studiată din vechime
De experți, precum se știe!

De la cei dintâi genetici
Pe structura omenească
Toți au studiat pe regnuri,
Încercând să deslușească
Cum functioneaza mintea
Filtrul gândurilor noastre
Labirintul fără capăt
Ca un cer stropit cu astre,
Concluzionând știința
Studiind deci pic cu pic
Au ajuns ca să conchidă
Că n-au înțeles nimic!…

E-o enigmă demonstrată
De toți doctorii din lume
Dar niciunul dintre-aceștia
Nu a  reușit a spune
Cum acumulăm atâtea
Progresiv tot informații
Dezlegând pe cât se poate
Secretul de generații.
Și măcar c-avem atâtea
Informații cu duiumul
Către mintea omenească
N-a găsit niciunul drumul!…

Encefalul e-o uzină
Ce prepară informații
Fără greșuri sau eroare
Presupuneri și-aberații…
Totul se-nvârtește-n jurul
Unui singur sfânt nucleu,
Omul nostru nu-i doar “OMUL”,
Ci e micul “dumnezeu”!
E creat cu-asemănare,
Cu identică amprentă
Să creeze și să aibă
O gândire permanentă!

De aceea nici el însuși
Nu poate să se pătrundă
Are autonomie
Și tendința să se-ascundă,
Posedă inteligență
C-o forță eoliană,
Miliarde de celule
În cutia craniană.
Chiar de-și neagă existența
Și în sine pretextează,
E un adevăr perpetuu
Cineva de sus veghează!

În subconștient gândirea
E tangentă tot mereu
Cu acea determinantă
Ce se cheamă DUMNEZEU!
Vom elucida enigma
Funcțiunilor gândirii
Doar când omul recunoaște
Originea provenirii!
E-o curentă aberantă
Scrisă în filozofie
Cum că omul ar descinde
Simplu din celula vie…

Sau că ar avea strămoșii
Descendenților din spiță
Afirmând prin controversă
Că se trage din maimuță!
Cum să afirmăm noi oare
Ca și ei fără clemență
Când noi știm : Din Domnul slavei
E a noastră descendență!
Noi avem un singur Tată
Și din ceruri obârșia
Dumnezeu e Tatăl nostru,
Ne minte filozofia!

Iată deci creștinii noștri
Gândirea o au schimbată!
Noi n-avem strămoș maimuța,
Ci pe Dumnezeu ca Tată!
Noi avem altă gândire,
Domnul a văzut nevoia,
Și aceastăTRANSFORMARE
Se numește  “METANOIA”
Metanoia e gândirea
Ce prin Duhul Sfânt lucrează
E schimbarea ce ne ține
Totdeauna mintea trează!

Când sistemul neuronic
E atins de Duhul Sfânt,
Avem echilibru psihic,
Bucurie pe pământ.
Mecanismele gândirii,
Rețele neuronale
Controlate sunt de Domnul
Cu-axiomele zonale.
Alchimia craniană
Furnizează informații
Prin sisteme de comandă,
Legăturile cu frații!

Precum creierul lucrează
Strâns ca un tot unitar
Tot așa în congregații
Să lucrăm și noi cu har!
S-avem sfânta legătură
Cu toți pe orizontală
Și cu Dumnezeu din slavă
Legături pe verticală!
Credincioșii ca celule
Să lucreze-n armonie,
Capul nostru numai Domnul
În biserică să fie!

Toate simțurile noastre:
Văzul – care sunt proorocii –
Și auzul – frații noștri
Care ascultă-aici cu toții –
Gustul care-arată mila
Pocăinței cum să fie
Și mireasma ce se simte
C-un odor de bucurie,
Toate sunt îngemănate
Prin butonul terminal
Prin credința ce lucrează
Simțul comportamental…

………………………….

C-o așa gândire sfântă
Ne-ar plăcea să fim dotați
Căci de-aceea Domnul nostru
Ne numește cu El frați!
A lui Dumnezeu din ceruri
Să se facă toată voia,
Căci prin El avem noi astăzi
În structură METANOIA!

Autor: George Petre

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *