Noaptea cântă…

Noaptea cântă „leru-i ler”
Întorcând o filă-n carte,
Calc cristalele de ger
Cu picioarele înghețate
Și zăresc dintr-un ungher
Primăvara ce-i departe.

Visu-mi zboară printre țurțuri
De îndoită frumusețe
Spre deșertul cel cu puțuri
Sfredelite-n tinerețe,
Cuget câteva cescuțuri
Golind carul de tristețe
Și de vechile doruțuri,
Să mai fug de bătrânețe.

Când ies razele de soare,
Peste munții mei de gheață
Se ridică ca o boare
Noi simptome de speranță
Și-n inima-mi pieritoare
O scânteie de viață
Vrea prin gene să strecoare
Mulțumiri de dimineață.

Călărind pe cucurbeie
Frumos multicolorate
Visele încep să ieie
Forme vii și-adevărate,
Hainele încep să steie
Pentru veșnicii curate
Și simțirea-i o scânteie
De-adorări nemăsurate.

Poate-așa visăm cu toții
La slăvita dimineață
Apărându-ne de hoții
De încredere și speranță
În Cel Sfânt ce îndreaptă sorții
Celor vii ce cred în viață
Și-a zdrobit puterea morții
Cu temnița ei de gheață.

Autor: Ioan Hapca

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *