Ploaia de miazanoapte

O, ce vânt de seară  duios  adie,
Aripile  sale  faţa mi- o mângâie,
Imi întind mâinile  amândouă  în sus;
”-Când vei veni, al  meu Mire iubit Isus?”

Murmur    de   furtună vine    dinspre vie,
Frunza    uscată începe să învie,
Trâmbiţa cea sfântă strigă  din veşnicii;
“-Eu vin în   curând,  ai Sionului   copii!”

Ropotul cel   dulce de ploaie târzie,
Prin  ogoarele inimii  se unduie;
-”Din cer, Ţi-am trimis   promisul  Mângâietor!
”-Strigă de bucurie, micuţ  popor!”

-Frumoasă Mireasă,  tu grijuri să nu ai,
Puternic, credincios  Mire, în ceruri tu ai!
Târziu este ceasul şi ploaia-i târzie,
Mirele tău vine, El nu întârzie!”

-Picăturile   dulci de ploaie  târzie
Dragostea din inimă să reînvie,
Ele îţi   vor da putere   cât   eşti în Vale,
Te    vor  conduce  pe a Vieţii   cărare!

Autor: Arancutean Eliza

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *