Ploaie de primăvară

Plouă, cu picuri de cristal, peste pământ
Să-l spele de reziduri şi să-l curăţească;
Norii astfel se golesc, în rafalele de vânt,
Pajiştea şi lunca, iarăşi s-o întinerească
Şi natura iată, peste tot să înverzească!

E dorită mult, ploaia cea de primăvară,
Pentru că sămânţa pusă-n brazdă creşte
Pregătind recolta spre-a se coace-n vară
Prin ploaia târzie, care spicul împlineşte,
Bucurie aducându-i, celui ce munceşte.

La fel în credinţă, ploaia sfântă, timpurie,
Îşi face lucrarea, dacă-n inimi se revarsă,
Iar caracterul se-ncheie prin Ploaia târzie
Cu haina albă de in, pentru nunta aleasă,
La serbarea-n ceruri, la Domnul… acasă.

Autor: Flavius Laurian Duverna

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *