Pocăimetrul

Din străvechile imperii
Ce s-au succedat sub soare,
Au rămas multe vestigii
Străjuind departe-n zare.

Toți au construit colosuri,
Mii de robi lucrând în piatră
Măsurând cu funii drepte
Și trasând linia dreaptă.

Au ‘nălțat străbunii noștri
Case, turnuri și castele
Să rămână peste veacuri
Și să ne mândrim cu ele.

Folosind măsuri gradate:
Cotul, palma sau piciorul
Au lucrat cu măiestrie
De se mira-ntreg poporul…

La măsuri de greutate
Ori volume sau lungime,
Măsuri convenționale
Folosea întreaga lume…

În constructii mai moderne
Ce se-nalță-n vremea noastră,
Cu nouaTEHNOLOGIE,
Folosim o gama vastă.

Folosim măsuri precise
Pornind de la ani-lumină,
Pân’ la gradul micrometric
O măsură mai infima.

Cu precizii uimitoare
Raze” X” sau raze Gama,
Penetrăm materiale
Din întreagă panorama.

Sateliți extratereștri
Sunt plasați pe noi orbite
Ce îndeplinesc precise
Funcții nemaipomenite…

Toate deservesc măsura
De lungimi în pasul metric
De volum sau greutate
Măsurând chiar și excentric.

Aparate de măsură
Uneori folosind ace,
Deservesc măsuri precise,
Funcție de ce se face.
………………………………
Deci dacă în viața-aceasta
Măsurăm cu prisosință,
De ce n-am avea măsură
Și-n viața de pocăință?…

Însuși Dumnezeu din ceruri
Măsoară pe fiecare,
C-o precizie ce-n lume
Nu există măsurare!

El măsoară-n încercare
De posezi sfânta credința,
Și prezența-n  adunare
Gradul tău de pocăință…

De gândești vreun rău în minte,
Chiar și gândul ți-l citește,
Măsura de bunătate
Sau când dragostea-ți lipsește…

Dumnezeu are măsura
Fără greșuri sau eroare
În viața de pocăință
Cu precizii uimitoare !

De-am gândi cam ce măsură
S-ar traduce-n adunare,
Ne-am putea gândi la multe,
Cum gândește fiecare…

M-am gândit și eu la una
Ce măsoară-n perimetru
Și-am găsit că cel mai bine
S-ar numi ” POCĂIMETRU”.

Aparatu-acesta însă,
Are numai doua grade :
Ori la maxim pocăința
Ori la minimum când scade…

Ori ești pocăit ca frații
Să te vadă-n orice stare,
Ori creștin de ochii lumii,
Doar o schelă-n adunare !

Nu poți fi pe jumătate,
Căci acest “POCĂIMETRU”
Nu-i măsură oarecare
Ca metrul sau kilometrul…

O ! De-ar fi adevărată
O așa sfântă măsură,
Mulți văzându-și calitatea
Și-ar pune mâna la gură!…

Dac-ar fi “POCĂIMETRUL”
Folosit în adunare,
Nimeni nu și-ar mai permite
Ca să vină-n orice stare !…

Am vedea bărbații noștri
Ca proorocii de-altădată,
Cu un zel aprins în rugă
Și cu mâna ridicată…

Toți ar ridica spre ceruri
Mâini curate rugative
Și-ar rosti Cuvântul Vieții
Nu cu vorbe evazive !…

Și de-ar fi “POCĂIMETRUL ”
Să treacă pe la surori,
Aceasta  măsură sfântă
N-ar înregistra erori !

Toate s-ar păzi de moda
De podoabe împletite,
Le-ar înregistra pe toate
Surori sfinte,pocăite…

Nu s-ar depista avorturi
Fapte rele sau meschine
Căci atunci în adunare
N-ar putea intra oricine…

Atunci Duhul Sfânt din ceruri
Și-ar manifesta puterea,
Pe cadran POCĂIMETRUL
N-ar înregistra scăderea.

Tinerii ar fi ca roua
Coborâta din Hermon
Duhul Sfânt de la Rusalii
Ar atinge orice om !

Doamne, lasă-n adunare
Duhul Sfânt sa ne îndrume,
S-avem sfânta pocăință
Și să ne păzim de lume !

Toarnă Tu în inimi harul,
Toți să fim uniți ca unul
Sus la cina Ta cereasca
Noi nu lipsim niciunul !

Și de-ar fi  “POCĂIMETRUL”
Să existe-n adunare,
Pe cadran, la înălțime
Să-l găsești pe fiecare !

Toți să fim uniți în clocot,
Să ne ardă-n piepturi dorul
Și când vei veni în slavă,
Să ne luăm cu toții zborul !

Autor: George Petre

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *