Precum o gingașă floare

Precum o gingașă floare
Într-un vânt de primăvară,
Răspândeai parfum în zare
De cu zori și până-n seară.
Erai plină de splendoare
Deși multe te-apăsară.

Spinii-n jur dădeau lăstare,
Buruieni te anturară,
Iarba rea, creștea mai tare
Și-ți făcea viața amară,
Și când furtuna era mare
Erai singură, afară…

Cași iarba, la pierzare
Putea-i să fii aruncată.
Dar ți-ai ridicat spre Soare
Inimioara ta curată
Și de-a Lui raze uimitoare
Ai și fost îmbrățișată.

Tot ce din pământ răsare
În pământ se întoarce odată
Dar dintr-a Dreptății Soare,
Din Duhul Sfânt și din apă
Ce se naște, nu mai moare
Niciodată, niciodată!

De a Cerului splendoare
Să fii binecuvântată,
Dumnezeu să-ți dea putere
Să trăiești cât mai curată,
Și într-a Domnului iubire
Să stai bine ancorată.

Mult dorita Sa venire
Să te afle cufundată
Toată în neprihănire,
De credință inundată,
Înveșmântată în iubire
Și cu-adevăru încununată.

Când aici nemângâiată
Și răpusă de durere
Ai să cazi împovărată,
Nu uita că ai o fire
Care trebuie îndepărtată,
Stârpită prin răstignire.

Lasă dălțile Divine
Să lucreze, să cioplească…
Ele vor face din tine
O crăiasă împărătească
Ce pe Tron în veșnicie
Cu Hristos o să domnească.

În sfințenie înveșmântată
Să urmezi cu bucurie
Calea cea adevărată,
Cu râvna pentru Evanghelie
Să fii mereu încălțată
Iar credința un scut să-ți fie

Și cu dragoste înfocată
Să-aștepți „zorii dimineții”
Căci ai fost răscumpărată
Și înscrisă în Cartea vieții,
De Hristos înmănuncheată
În splendoarea eternității.

Niciodată dărâmată
Să nu te mai lași de fire
Oricât vei fi de încercată!
Știi că doar prin șlefuire
Diamantul își arată
A lui mare strălucire!

Lumea în viața ta să vadă
Minunata mântuire
Ce cu-a ei fapte te gată
Ca mireasa pentru Mire
Și cununa nestemată
S-o primești în veșnicie!

Autor: Ioan Hapca

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *