Psalmul 23, condiționat

Da, Domnul e Păstorul meu, amin!
Dar, numai dacă sunt o mielușea,
Mă duce la loc verde, cer senin,
Doar dacă eu ascult de Vocea Sa.

Nimic nu-mi va lipsi pe-acest pământ,
Dacă îmi e de-ajuns Prezența Sa..
Dacă mă bucur de Cuvântu-I Sfânt,
Cu nici un chip, El nu mă va lăsa.

Mă paște pe verzi pajiști, între crini,
De vreau cu mana-I să mă ospătez,
Dar sufăr în deșerturi, printre spini,
Când de cărarea Lui mă-ndepărtez…

Mă poartă înspre ape de odihnă,
Când pacea mi-o găsesc la pieptul Său,
Dar mă frământ, vâslesc, fără de tihnă,
În marea lumii, de țin drumul meu.

Cu Apa Vie sufletu-mi stropește,
Cu ploi de Har mă udă, blând, din cer,
Prin Numele Lui mă povățuiește,
Când Călăuza Duhului Îi cer!

De traversez chiar valea umbrei morții,
Nu mă voi speria de nici un greu,
Dacă nuiaua Sa-mi îndreaptă sorții
Și de mă mângâie toiagul Său…

Sub ochi dușman, El mă va ospăta,
Cu Duhu-I Sfânt va unge capul meu,
Dacă voi sta numai la masa Sa,
De-ospățul idolesc fugind mereu!

Paharu-mi se revarsă, sunt ferice,
Când Domnul mi-e Lumină, Bogăție,
„Moștenitor al cerului”-îmi zice,
Voi locui cu Tatăl pe vecie!

Amin!

Autor: Marinau Daniela

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *