R E T R O S P E C T I V Ă

În noaptea-aceasta, cea din urmă
Din anul lung şi-mpovărat,
Atâtea gânduri mintea-mi scurmă
Şi liniştea încet mi-o curmă
Lăsându-mi duhul întristat…

Mi-am pus dorinţe mari şi vise
Şi am luptat să le urmez
Dar tot ce inima-mi primise
Au fost doar uşile închise,
Şi-am renunţat să mai visez…

Am vrut să nu mai ţin la mine,
Şi am ales să dăruiesc,
Dar n-am ştiut că dintr-un bine
Poţi să te-alegi şi cu ruşine,
Şi-am încetat să mai iubesc…

Am încercat prin fapte bune
S-aduc un rod curat, frumos,
Şi-am stat adesea-n rugăciune
Ca voia mea Lui a-I supune
Dar tot nu seamăn cu Hristos…

Am aşteptat făgăduinţe
Ce le-a rostit prin gura Sa
Dar tot cu lacrime fierbinte,
Cu deznădejdi şi stăruinţe
Hrănită-a fost fiinţa mea…

L-am vrut pe Domnul mai aproape
Să-nvăţ mai mult iubirea Lui
Dar pofta rea a vrut s-o-ngroape
Şi astfel dragostea agape
În inima-mi deplină nu-i…

Am vrut ca timpul meu şi viaţa
Să-I dăruiesc neşovăind
Dar tot târzie-i dimineaţa
Când înspre Domnu-mi îndrept faţa
Cerescul har nepreţuind…

Atâtea gânduri mintea-mi scurmă
Lăsându-mi duhul întristat
Şi liniştea încet mi-o curmă,
În noaptea-aceasta cea din urmă
Din anul lung şi-mpovărat…

Autor: Paula D.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *