Râșnița lui Samson

Cand erau judecatorii
In Israel altadata.
Se nasteau pe rand feciorii
Cate-un prunc sau cate-o fata,

Si-a venit un prunc pe lume
Un baiat ca nimeni altul
La evrei – Samson anume
Trimis chiar de Cel Prea-Naltul,

Crestea pruncul dar si parul
Ii crestea cu el odata
Si parintii cu odorul
Spuneau ca-i baiat , nu fata!……

Domnu-l binecuvantase
La evrei in adunare
Chiar din frageda pruncie
C-o putere foarte mare.

Caci ce binecuvinteaza
Dumnezeu in viata noastra
Va ramane si dureaza
Sub privirea Lui maiastra.

Si crestea ca painea-n vatra
Dezmierdat de toti la poarte
Avea pumnii ca de piatra
Si n-avea frica de moarte!

L-au pus ca un stalp de piatra
Ca sa judece poporul
Se-aprindea ca lemnu-n vatra
Legea cand calca soborul,,,

Samson era cel mai mare
Judecând pe Israel
Și cu orice frământare
Poporul venea la el.

Se dusese vestea-n lume
De puterea lui Samson
Despre el scriptura spune
Că era un supraom.

Când pornea ca să se bată
C-un popor sau vr-un dușman
Îi batea pe toți de-odată
Îi făcea pe toți morman…

În război cu filistenii
Samson nu avea egal,
Și în lupta cu dușmanii
Pumnul lui era fatal…

Nimeni nu știa secretul
De unde avea puteri
Căci Samson ținuse pieptul
Miilor de grăniceri.

El făcea cât o oștire
Se bătea cu zeci de mii
Nimeni nu avea în știre
Secretul puterii lui.

Căci din frageda pruncie
Dumnezeu l-a înzestrat
Cu putere și tărie
Cum nici n-a mai fost vreodat*

Și așa trecu o vreme
Până când veni o zi
Când văzând  pe o femeie
Inima lui o pofti…

Și nu mai avu răbdare
Și nici liniște n-avu
Până când în graba mare
O pofti și o avu!…

Dar femeia ce-i căzuse
Dragă sufletului său,
De la filisteni venise,
Din poporu-acela rău!

De părimți n-a vrut s-asculte
Și s-a însurat cu ea
Deși era o stricată
Samson totuși o iubea…

Dar femeia e o cursă
Pentru cel neprihănit
Și când ea a fost adusă
Samson nici nu s-a gândit

La primejdia cea mare
Ce în casă și-a adus
Căci Samson fără-nfrânare
Era bucuros nespus!

Părul lui ca de mătase
Niciodată n-a fost tuns
Domnu-l binecuvântase
Și cu Duhul Sfânt l-a uns.

Căci în păr stătea puterea
Marele secret al lui
Doar așa i-ar fi căderea
Prin tăierea părului.

Și nevasta lui, Dalila
Vrând să afle-acest secret
Pe Samson îl prinse mila
Că-i plângea mereu la piept…

A mințit-o prima dată
Că dacă ar fi legat
Puterea i-ar fi luată
Iar Dalila l-a-ncercat!…

Niște funii noi aduse
Și-l legă cu ele bine
Apoi lui Samson îi zise:
Filistenii vin la tine!

Chiar atunci venea oștirea
Ca să-l prindă să-l omoare,
Dar Samson nu-și pierde firea
Și sări drept în picioare!…

Duhul Domnului mișcându-l
Rupse sfoara ca pe-o ață
Și mai repede ca gândul
El pe filisteni i-nhață.

Îi făcu pe toți grămadă,
Zeci de filisteni muriră
Fără ca vr-un păr să-i cadă,
Filistenii toți fugiră.

N-a rămas decât Dalila,
Doar femeia lui frumoasă
Cu obrazul ca argila,
O vicleană odioasă!

Dar Samson n-a luat aminte
Căci cu el se joacă moartea,
Cu Dalila înainte
A trăit cum scrie cartea!

Iar ea-l necăjea într-una
Și-i spunea că n-o iubește
Și îl mângâia cu mâna
Iar Samson astfel grăiește:

Am să-ți spun acuma iată
Tot secretul din pruncie
Căci mi-e viața închinată
Și mi-e părul mărturie!

Dacă mi s-ar tăia părul
Și șuvițele-n tăcere
Ti-am spus iata adevărul,
Nu aș mai avea putere!

Într-o zi cu dezmierdare
Ea îl legăna în poală
L-adormi cu sărutare
Și văzând că nu se scoală,

Chemă-ndată filistenii
Ca să vină și să-l prindă
Și-l tunseră-atunci oștenii
Făr* să vadă sau s-audă…

Dar de-odată se trezește
Când simți că-l leagă hoții
Și în sine se gândește
C-or să fugă iar cu toții.

Însă nu avu putere
Cum credea ca altădată
Căci acuma fără vrere
Puterea i-a fost luată!

El și-a divulgat secretul
Ce Domnu-i încredințase
Și încetul cu încetul
Moartea-i pătrundea în oase!…

Filistenii îl prinseră
La Dalila-n poala rochii
Și cu lingura-i scosera
Fără milă-amândoi ochii.

S-a zbătut urlând ca fiara
Dar zadarnică-i fu vrerea,
A aflat întreaga țară
Că nu mai aveas puterea!

L-au legat cu lanțuri grele
Și în temniță-l puseră
Îl bătură cu nuiele
De rușine ajunsera!…

Din viteaz cum îl știură
Ne-nfricat și cu putere,
Ca o pleavă îl făcură
Și chiar ochii îi scoseră!

A trecut așa o vreme
Filistenilor le place!
Nu aveau de ce se teme,
Toți se bucurau în pace!

S-au gândit apoi să-l pună
La râșniță să-nvârtească
Sfătuindu-se-mpreună
Ca să-l pună să muncească!

Vai de el…Samson cel tare
A ajuns de râsul lumii
Răii,care mai de care
Făceau haz de el păgânii…

Îl băteau ca să-nvârtească
La o râșniță la moară
Într-o temniță grotească
Fară ca să-l scoată-afară!

Era întuneric beznă
Zi de zi noapte de noapte,
Iar Samson la mare caznă
Era obligat să rabde!

Râșnița-i era destinul
Tot legat de ea, muncindu-l
Căci pe Dumnezeu, Stăpânul
L-anșelat nesocotindu-L.

Rău îi pare dar zadarnic
Timpul nu-l mai poate-ntoarce,
Vremea trece,trece,trece,
Fusul vremii toarce, toarce…

Până când o sărbătoare
Se-anunța-n întreaga țară
Și Samson cu-nfierbântare
Ar fi vrut să iasă-afară…

Dar pe cine-aveau să pună
Râșnița să o-nvârtească?
Pe Samson oastea păgâna
La joc vor ca să-l poftească!…

Vor să-l pună ca să joace
Să-l vadă toți filistenii
Căci nici ochii în găoace
N-are ca toți pământenii!…

L-au adus!…Samson se roagă
Către Dumnezeu Preasfântul
Ca sa-i ierte viața-ntreagă
Chiar de și-ar primi mormântul!…

Ei l-au dus lângă tribună,
Mii de filisteni vuiră…
După datina străbună
Sărbătoarea începură.

Rezemat de stâlpii care
Susținea tribuna toată,
Samson iată li se pare
Cu o fața incruntată.

După ce-a jucat in forță
Și sub lovituri de bice
Sufletul i-e ca o torță
Și în rugăciune zice:

Dumnezeul meu Cel mare,
Mai ascultă-mă odată
Dă-mi puterea mea cea mare
Ce-am avut-o altădată!

Sa-mi răzbun ochii și viața
Ungerea mea din pruncie,
Întoarce-Ți spre mine Fața
Și să mor și eu sub glie!,,,

Și prinzând Stâlpii în brațe
Care susțineau tribuna,
Păreau doar ca niște bețe
Sfărâmându-i ca făina…

Deodată casa-ntreagă
Și tribunele-nălțate
Bucățele se dezleagă
Și grămadă fură toate!

Sub pietroaie toți pieriră
Și sub zidurile grele,
Filistenii toți muriră
Fiind sfărâmați de ele!

Iar Samson pieri-mpreună
Cu dușmanii lui de moarte,
Cu oștirea cea păgână
Cum e scris în Sfânta Carte.
……………………………….
Dragii mei,să luăm aminte
Caci Dalile sunt oriunde
Uitând lucrurile sfinte
Răul iată ne cuprinde!

Doar pentru o-mbrățișare
Poți să-ți pierzi și tu vederea
Și cu-a lumii sărutare
Poți să-ți pierzi și tu puterea!

Dacă Duhul Sfânt e-n tine,
Nu te vinde pe-o Dalilă
Ea omoară pe oricine
Și n-are de nimeni milă!

Filistenii,lumea-ntreagă
Te-nconjoară rea ,subtilă
Te-amăgește și te leagă
Cu-atitudine ostilă.

Mulți crezură c-or să scape
Doar puțin să se distreze
Neștiind cât e de-aproape
O Dalila să-i tradeze…

Să-ți păstrezi vederea sfântă
Și prin ochii de credință
Către ceruri te avântă
Cu un gând de pocăință!

Cu o inima curată
Cere Domnului putere
Și-atunci Duhul Sfânt se-arată,
Te păzește de cădere!…

Daca binecuvantarea
O alungi prin fapte rele
Cine-ti va da iarasi starea
Sa primesti din nou putere?

Toți de-aici din adunare
S-avem ochii de credință
Să-o păstrăm cu grijă mare
Sub stindard de pocăință!

Ochii noștri să ne fie
Doar la Domnul,nu la lume,
Fiecare-aș vrea să știe
Că avem în cer un nume!

Avem binecuvântarea
Ca Samson chiar din pruncie
Când sfârși-vom alergarea
S-o primim și-n veșnicie!

Doamne binecuvinteaza
Pe copii in adunare
Pe parinti cu mintea treaza
Si pe noi pe fiecare!

Amin

Autor: George Petre

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *