REVARSĂ, DOAMNE!

Revarsă Doamne-un duh de îndurare
şi-un zel de rugăciune peste noi,
să plângă azi întreaga Adunare!
De dorul Tău să plângă fiecare
în vremea cercetării de apoi.

Prea împietriţi am stat o viaţă-ntreagă,
crezând că plânsul nu e pentru noi.
De n-ar fi om pe lume s-o-nţeleagă,
doar lacrima de Tine azi ne leagă,
când suntem sufleteşte-atât de goi.

Şi totuşi, Doamne, lacrimile grele
de-ar curge ca un fluviu prin zăvoi,
păcatele nu pot să ni le spele.
Dar Te chemăm cu-atâta dor prin ele
şi-Ţi mulţumim, Isus, că eşti cu noi.

Nu semne ca şi Toma îţi vom cere
acum, când necredinţa e în toi.
Dar vrem, simţind a Ta durere,
să plângem iar prin tainice unghere,
că rabzi atâtea, Doamne, de la noi.

Să-Ţi implorăm din nou un strop de sânge,
din sângele ce-a curs cândva şuvoi
pe crucea veche, ce şi-acum Te frânge,
când inima din piept, Isus, îţi plânge
pentru acei ce zac pustii şi goi.

Să-Ţi mulţumim cu toţi în rugăciune,
că Te simţim cu Duhul printre noi,
cum ne conduci spre-o veşnică minune,
spre Ţara dragostei ce-n veac n-apune,
prin bucuria vieţii Tale noi.

Autor: Corneliu Livanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *