Revarsarile Duhului Sfant…

Dumnezeu a zis, că-n zilele din urmă,
Peste feciori, fecioare, tineri şi bătrâni,
Din Duhul Său va turna, peste orice făptură.
Şi Duhul Sfânt se tot revarsă în cincizecimi.

Limbi omeneşti şi ingereşti,
Cum vrea Duhul să vorbească.
Ţi-arată splendorile cereşti,
Ce mintea nu putea să gândească.

Sunt semnele cu care Isus, ne-a pecetluit.
Şi cum a zis, feciori, fecioare proorocesc.
Bătrânilor vedeni, visuri, tot El le-a dăruit…
Şi ne-a dezvăluit splendoarea raiului ceresc.

Credinţa mântuirea ne-o întăreşte,
Prin însemnele Duhului Sfânt.
Şi cu puterea care mărturiseşte,
Păstrăm în inimă veşnicul legământ.

Proorocii, vedenii, visuri, însemnele Duhului,
Dau libertatea deplină cu intrare liberă în cer.
Umpluţi cu Duh Sfânt, în puterea Domnului,
Minunatul adevăr nu rămâne pentru noi, mister.

Dumnezeul nădejdii noastre,
Ne umple cu pace şi bucurie.
Ne poartă spre zări albastre,
În inimă având vie mărturie.

Prin credinţa întărită în puterea Duhului Sfânt.
Tot mai tari în nădejde, urcăm pe metereze,
Purtând steagul de biruinţă, veşnicul legământ.
Ce-n cercetare prin Duh o să ne supravegheze.

Prin Duhul Sfânt, Cel făgăduit,
Suntem umpluţi cu putere divină.
În harul iubirii eterne ne-a pecetluit
Duhul Sfânt, ce ne conduce în lumină.

Ce-nflăcărează râvna după roadele Duhului,
Înnobilând sufletele noastre supuse sfinţirii.
Crescând în neprihănire spre lauda Domnului,
Prin elanul pe care ni-l dă bucuria mântuirii.

Umpleţi-vă candelele cu ulei,
Pe metereze de strajă să staţi.
Fiţi viteji pe-al adevărului temei,
Privind spre nor, gata să zburaţi.

Să nu vă găsească adormiți, al trâmbiţei sunet,
Vegheaţi. Căci mult nu mai este şi vine.
În neprihănire îmbrăcaţi, fiţi sfinţiţi în umblet,
Cu bunătatea ce-nfloreşte în facere de bine.

Urmăriţi… s-aveţi roadele Duhului:
Dragostea prin focul iubirii divine.
Ce curăţeşte firea de zgura răului…
Şi-o umple cu rubinele de bine.

Bucuria mântuirii ce-o dă smerenia neprihănirii,
Naşte pacea unui cuget curat în deplină răbdare.
Din credincioşie păstrăm curată haina mântuirii,
Urmărind mila prin smerenia din îndelungă răbdare.

Sfinţirea rodeşte în fapte bune,
Rod din cunoştinţa Domnului.
Ce înfloreşte prin înţelepciune,
Purtând în ea plinătatea Duhului.

Făpturi noi, preschimbaţi din păgâni în creştini,
Am fost smulşi, din bezna neagră a întunericului.
În splendorile dezvăluite prin divine raze de lumini,
Pecetluiţi, ne-a fost pusă în inimi arvuna Duhului.

Revărsările Duhului Sfânt,
Ne umple cu putere divină.
În al neprihănirii veşmânt,
Urmăm a Lui Isus lumină.

Amin!

Autor: Dan Viorica

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *