Rugăciunea de Anul Nou

Când plugușoare seamănă urări
Râvnesc prudent  spre anul care-ncepe
Când pasăre spre  blonde  primăveri,
Când  un șuvoi din munți căzând spre stepe.

Ori  parcă m-aș porni printre străini
Ce cunoscuți mi-s numai  după carte,
Dar și ca ochii beznei spre lumini
Ce-n teamă năzuiesc spre  libertate.

În urmă-i  anul vechi care-a rămas
Cu bucurii, tristeți și cu primejdii,
Iar înainte e un proaspăt pas
Înveșmântat în razele Nădejdii.

Trecutul s-a produs și a fost scris
Cu fericiri, dar și cu insuccese
Între coperte de-amintiri închis
Cu-oricare cuvințel ce se spusese.

S-au petrecut cântări ce s-au uitat
Și fricile, ce-mi bat ecou prin minte,
Vre-un gând ce-ar fi pierit  neobservat,
Însă la timp țesut fu în cuvinte.

De câte ori m-am coborât în jos
Ca inima-n dârzenie să-mi  spere.
S-a perindat  oribil și frumos,
Se primeneau  plăcere cu  durere…

Speranța mă îndeamnă-nVIITOR
Unde-aș visa  să văd doar curcubeie,
Să fie înflorit oricare dor,
Sinceritatea-n Dragoste să deie.

Să nu-mi fie-n deșert  nici un avânt,
Sforțările să îmi aducă roadă,
Cărarea mea  pășită pe pământ
Doar frumuseți și bunătăți să vadă.

N-aș vrea să mă atingă vre-un pustiu
Nici pe o clipă, nici pe o secundă:
Să fiu, să fiu, să fiu, să fiu, să fiu,
Iar anul să-mi răspundă! Să-mi răspundă!!!

Dar ca și-n anul vechi care s-a dus
În anul nou ce-ncepe ca să vină
Să merg cum și trăisem cu Isus
Prin Țara Lui cu veșnica-I Lumină.

Toate le-aș da, dar numai să trăiesc
Dorința care-mi este cea mai mare:
În anul nou, în neamul omenesc,
Să nu ai, Doamne, nici o supărare.

Să ai răspunsul Vieții-n orice om
Și bucuria stării de Iubire,
În orice inimă, Isuse, să fii Domn…
Să-Ți fie, Doamne,-un an de fericire!

Autor: Victor Bragagiu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *