Rugăciunea împiedicată*

Odată, o rugăciune
Ce-a fost spusă de o fată,
Se stinse ca un tăciune
Caci era împiedicată…

Și văzând că este stinsă
Și neagră ca un tăciune,
Rugăciunea cea ”pretinsă”,
Începu așa a spune:

În zadar mă zbat a merge
Unde-am fost eu destinată,
N-o să pot nicicând ajunge
Fiindcă sunt împiedicată…

Și sunt fedeleș legată
Cu atâtea funii rele
Ura, cearta blestemată,
Cu hoții și minciunele…

Cu păcate de curvie,
Preacurvii,necurăție,
Ce nu țin de omenie,
Nicidecum de creștinie!…

Și stăpâna mea mă-mpinge
Să mă duc la Dumnezeu
Dar nicicum nu mă pot duce,
Că-s legată foarte rău!

Cât de bine-ar fi stăpâna
Să-și facă mărturisirea
Și purtarea ei păgână
S-o schimbe cu mântuirea!

Atunci da, aș fi aprinsă
Și-aș zbura la Dumnezeu
N-aș mai fi cu funii prinsă
Aș fi liberă și eu!…

Și m-aș duce către ceruri
Drept în sus ca o săgeată
Cu un preț de giuvaieruri
Și-atunci aș fi ascultată!

Auzind acestea toate,
Ce pretinde rugăciunea,
Sora merse la un frate
Și-ncepu mărturisirea…

Și când termină să spună
Tot ce-avea sărmana fată,
Un cuvânt blajin răsună:
Rugăciunea-i dezlegată!…

Atunci sfânta rugăciune
Deodată se aprinse
Și din negrul de tăciune
Aripi ca să zboare prinse!

Și zbură purtând mesajul
Sus la Tatăl într-o clipă,
Sorei îi căzu ”machiajul”
Și-acum este fericită!…

Rugăciunea, dragă frate,
Vrei să-ți fie ascultată?
Azi renunță la păcate
Și ea va fi dezlegată!

Atunci Dumnezeu te-aude
Când ți-e sufletul curat,
Prin a DUHULUI SFÂNT unde
Sigur vei fi ascultat!…

Autor: George Petre

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *