Sonet de An Nou

Zburând către neant, pe-a timpului grăbită-aripă
Ne îndreptăm, în spaţiu şi în timp, cu precădere,
Spre marele necunoscut, cu visurile lui efemere,
Şi nu-i timp să medităm cum viaţa trece-n pripă!

Zburând spre culmile înalte, ce le vrem prospere
Trec anii-n sunetul de freamăt pe-a undelor risipă,
Şi-ntotdeauna spre sfârşit, gânduri noi se înfiripă,
Şi-n subconştient apare, motive noi de mângâiere.

Ne pregătim şi aşteptăm ca anul nou să îl primim,
Şi-n noţiunea timpului şi-a spaţiului îl încadrăm,
Şi-n viaţa noastră efemeră, destine noi ne făurim,

Uitând în verva bucuriei la ce hotar ne mai aflăm,
De nu cumva, L-am scos din calcule fără să ştim
Pe Dumnezeul Creator, şi de El ne tot îndepărtăm.

Autor: Flavius Laurian Duverna

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *