Suferința de la cruce

A suferit enorm să dea răscumpărare
La toți acei ce vor din Cer încredințare
De bună voie a venit să rabde maltratarea,
Să guste umilința și-apoi crucificarea
La judecata crudă și-atât de deformată
A dat priviri senine din ființa-I condamnată
Știa ce Îl așteaptă, știa purtarea crudă
A celor fără milă și cu porniri de iudă
A suferit enorm pentru noian de rele
Pentru acei legați în lanțuri foarte grele
Pentru acei în care murit-a conștiința
Și-au devenit ratați iubindu-și neputința
Meschinăria lumii pe El s-a-ngrămădit
Pe Împăratul Păcii așa L-au răsplătit!
Pe lemnul de batjocuri când fost-a așezat
Au folosit piroane de care n-au uitat
Pe capu-nsângerat din spini i-au pus cunună
Dar El cu glas duios a început să spună:
”O, iartă-i, Tată, cum și Eu i-am iertat
Chiar dacă de tortură, nespus, s-au bucurat”
Dar nu i-au înmuiat aceste vorbe blânde
(Ei erau demoni și nu făpturi plăpânde)
Ci L-au străpuns cu suliți din mâini bătătorite
Și multe…multe oase au fost atunci zdrobite
Se delectau să-I vadă întreagă agonia
Căci, nicicând, n-au știut ce-nseamnă omenia.

********
Mă văd, acum, pe mine în grupul fără milă
Făcând acea lucrare grozavă și ostilă
Am folosit ciocanul să-L țintuiesc în cuie
Deși știam că-n ceruri urmează să se suie
Am dat în El cu biciul să-L doară foarte tare
Dar El a zis, duios, ”Îți dăruiesc iertare”
Și auzindu-I vorba m-am prăbușit îndată
La ale Lui picioare, cu viața mea predată
Și nu mai vreau alt rege, sau altă stăpânire
Ci-L vreau numai pe El, sublima mea Iubire.

Autor: George Cornici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *