Te-a răsărit Păstorul

Te-a răsărit Păstorul dintre ape,
Ce-ți mocirliseră ființa,
În întuneric te țineau,
Să nu Îi ceri Iubitului – credința.

Te-a apucat din ape-nvolburate,
Ce îți hrăneau viața, mâncând pe săturate
Și-ți înnegriseră  conștiința,
Să nu cunoști nimic din pocăință.

Te-a ridicat prin mână-I și cuvântul sfânt,
Din: împodobitul lumii-colorat-mormânt;
Te-a înviat în Golgota pe cruce,
‘N suspine, bice și blesteme, multe, multe…

Ți-a altoit în dragostea-I ființa,
‘N abecedarul-pocăință,
Din orb te-a vindecat dându-ți lumină,
Eliberându-te de grelele suspine.

Ți-a pus piciorul sus pe stâncă
Din inima facut-a harpă să Îi cânte,
Cântarea bucuriei și eliberării,
Pe drumul veșniciei și iertării.

Întoarce-te să-I mulțumești!
Lucrează-ți caracterul, firea s-o biruiești,
Și stai sub streașina ce plouă
Cuvânt -curat din pocăința nouă!

SandaTulics

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *