Timpul tău…

Din nou cortina se va trage peste al zilelor şirag,
Din nou zănatic,  timpu-aleargă, umflând al anilor catarg.
Un an s-a dus, şi altul vine, ca să mă-ntrebe :”Ce-ai făcut?”
Ce s-a ales de timpul care până acuma l-ai avut?
Cât timp ai irosit aiurea pe lucruri fără importanță,
În loc să meditezi profund la ceea ce contează-n viață?
Câte greșeli și câte vorbe ai aruncat în vânt,
Rănind și cugete și inimi, rostind doar un cuvânt?
De câte ori ai judecat, deși, n-ai cunoscut deajuns,
Căci judecata nu-i la tine, e doar la Domnul nost’ Isus!
De cate ori ai fost de vină, dar vină tu nu ți-ai găsit,
Și absolvindu-te  de-aceasta ai aruncat curând năpasta, pe cel de lânga tine!
Și să citești mai mult…e greu, să mai lăsăm pe mâine,
Că n-au intrat zilele-n sac…cuvântul…e acol’ și mâine!
Și câte vise-ai spulberat de-a lungul anului,
Cu fatalismul dezarmant al pesimistului?
De cate ori prezenta ta a bucurat pe oameni,
Sau mult mai mult ai deranjat cu ceea ce-n jur semeni?
Cât timp ți-ai petrecut în răsărit de soare, în ploaie sau privind o floare,
Observând minunea creată, bucurându-te la fel ca prima dată?
Ai observat că oameni care aveau odată încredere în tine
Acum te privesc și apoi pleacă ochii cu rușine?
Crezi că le este rușine sau le e rușine pentru tine?!
Când ai îmbărbătat ultima oară?
Când ai mijlocit ultima oară?
Când ai adus lumina într-o casă spre seară?
Te desparți tu de cei dragi îmbrățișându-i,
Ca nu cumva, peste noapte, Domnul chemându-i,
Să nu mai poți să le spui că-i iubești?
………..
Oh, câte lucruri anul trecut în față-mi punea …..
Și timpul în juru-mi se învârtea,
Ca un carusel într-o fugă bizară…
Și văd totul clar, parc-ar fi prima oară…
Și o rugă fierbinte de pe buze îmi zboară:
Te rog scump Isuse, prin haru-Ți divin
Ajută-mă Doamne supus să mă-nchin.
Ajută-mă în nou an să fiu mai smerită.
Să dau semenului meu ceea ce merită,
Ajutor, speranță bunătate,iubire!
Cu un zâmbet să pot șterge lacrimi,
Să pun binele celuilalt înaintea binelui meu,
Ajută-mă să ascult, și să mângâi
Să mă rog, și să nu judec,
Să aduc bucurie în cel mai umil bordei,
Să încurajez visele să se împlinească,
Să pot să mă bucur în prezența Ta cu oricine,
Să muncesc mai mult, să mă bucur mai mult,
Să mă cercetez mai profund, să mă smeresc mai adânc,
Să mă lupt pentru bine, să nu cad de oboseală pe cale.
Tot ce fac să fac pentru Tine, prin Tine și în Tine,
Nu vreau nimic pentru mine,căci tot ce sunt îți aparține.
Și dacă o dată, de timpul ce vine, voi fi întrebată:
“Ce ai făcut?” să pot spune îndată:
O, iată, laMUNCĂ cu Domnul, timp sfânt a trecut!

Autor: Otilia U. Lupeni

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *